20 de definiții pentru catastif catastih


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catastíf sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 192 / V: ~ich, ~ih (Pl: ~íje, ~íji, ~íșe, ~íși, -ízi, ~tíve), ~ív, cătastív / Pl: ~úri și ~e / E: ngr ϰατάστιχου] (Înv) 1 Registru. 2 Carte. 3 Catalog. 4 Caiet. 5 Listă. 6 Jurnal. 7-8 Condică (de socoteli). 9 Protocol. 10 (Îe) A ține ~ele A ține contabilitatea unei afaceri. 11 (Înv; îs) Ținerea ~elor Contabilitate. 12 (Pan) Răboj. 13 (Îe) A avea (pe cineva) însemnat la ~ A urmări cu atenție faptele cuiva, spre a se răzbuna asupra lui, spre a-l prigoni, spre a-i putea dovedi incorectitudinea. 14 (Înv; îs) ~ mic Carnet. corectată

CATASTÍF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastih s. n.] – Din ngr. katástihon.

CATASTÍF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Din ngr. katástihon.

CATASTÍF, catastife, s. n. (Învechit; azi arhaizant, familiar sau ironic) Registru, condică (de socoteli). Părea cm așezat, căci purta ochelari și scria într-un catastif. SADOVEANU, B. 177. Nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif și nu se înlesnește cam de mult să zvîrle ceva și să-l mai scază. REBREANU, R. II 57. Trebuie să te trecem la catastiful barierii. ALECSANDRI, T. I 110. ◊ Expr. A fi sau a avea (pe cineva) însemnat (sau scris) ia catastif (sau a trece la catastif) = a ține socoteala, evidența faptelor, a manifestărilor cuiva; a urmări faptele cuiva spre a se răzbuna pe el. Ăla-i de-al ciocoilor, îl știu eu; cît a umblat dînsul fel și chip, să scape de gardă...Și eu îl am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu. CARAGIALE, O. I 49. ◊ Fig. Ciobanul ia legătura de răbușuri și înșiră de pe acest catastif al său care cîte oi are și de ce fel are. EMINESCU, N. 142. – Variante: catastíh, catastihuri și catastișe (DELAVRANCEA, S. 112, BĂLCESCU, O. I 122, PANN, P. V. II 145), catastív (DRAGOMIR, S. 36) s. n.

CATASTÍF, catastife, s. n. Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Ngr. katastihon.

CATASTÍF ~e f. înv. Caiet gros de format mare în care se notau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; condică. ◊ A trece pe cineva la ~ a ține evidența faptelor cuiva având intenții rele. /<ngr. katástihon

catastif n. registru de daraveri. [Gr. mod. KÁTASTIHON].

catastíf și (maĭ vechĭ) -íh n., pl. ife și ihurĭ (ngr. katástihon. V. stih și cadastru). Condică, registru. Fam. A trece la catastif, a înregistra. – Pl. vechĭ și -íșe.

catastíh sn vz catastif

CATASTÍH s. n. v. catastif.

CATASTÍH s. n. v. catastif.

CATASTÍH s. n. v. catastif.

CATASTÍH s. n. v. catastif.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catastíf (înv., fam.) s. n., pl. catastífe

catastíf s. n., pl. catastífe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATASTÍF s. v. condică.

CATASTIF s. condică, registru, (rar) carte, (înv. și reg.) metrică, protocol, (înv.) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism înv.) tefter.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catastíf (catastífe), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru.Der. catastișel, s. f. (înv., codicil).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

catastif, catastife s. n. cazier.

a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat

a avea la catastif / la mână (pe cineva) expr. 1. a deține informații compromițătoare (despre cineva). 2. a șantaja (pe cineva)

a trece (pe cineva) la catastif expr. a ține evidența în vederea unei eventuale răzbunări (pe cineva).

Intrare: catastif
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catastif
  • catastiful
  • catastifu‑
plural
  • catastife
  • catastifele
genitiv-dativ singular
  • catastif
  • catastifului
plural
  • catastife
  • catastifelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catastih
  • catastihul
  • catastihu‑
plural
  • catastihuri
  • catastihurile
genitiv-dativ singular
  • catastih
  • catastihului
plural
  • catastihuri
  • catastihurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)