16 definiții pentru cataramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catarámă sf [At: ANON. CAR. / V: ~me, cătăr~, cătărámbă / Pl: ~me, (rar) ~rắmi, (pfm) cătărắmi / E: săs *Kattenramem cf ger Kattenriemen „curea cu lanț”] 1 Inel sau pătrat de metal, os, material plastic etc. la mijloc cu o traversă (cu sau fără dinți) prinsă la capătul unei cingători, curele, în care intră celălalt capăt, făcând ca cingătoarea sau cureaua să se încheie sau să se strângă (prin introducerea dinților în niște găuri) Cf agrafă, copcă, încheietoare, pafta. 2 Dispozitiv de închidere a unor bentițe, curele etc., folosit ca obiect decorativ la confecții sau încălțăminte. 3 (Fam; îljv) La ~ Zdravăn. 5 (Fam; îs) Prieten la ~ Prieten foarte bun. 6 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

CATARÁMĂ, catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. – Et. nec.

CATARÁMĂ, catarame, s. f. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții. ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieteni la cataramă = prieteni foarte buni. – Et. nec.

CATARÁMĂ, catarame, s. f. Inel sau pătrat de metal, de os etc., cu care se strînge sau se încheie o cingătoare. V. pafta. Ți-a dat catarama cu diamanturi de la mantaua lui. NEGRUZZI, S. III 342. Să ne dați... cîlți de după blidar, Să facem popii brăcinar; O țîră de aramă, Să-i facem și cataramă. TEODORESCU, P. P. 180 ◊ Loc. adj. și adv. (Familiar) La cataramă = zdravăn, strașnic. Beție la cataramă.Toată ziua s-a făcut miliție la cataramă, în strigătele mari ale gradaților. SADOVEANU, O. VI 183. Combăteam la cataramă. VLAHUȚĂ, O. A. III ◊ Expr. Prieten la cataramă = prieten intim, nedespărțit. – Pl. și: cătărămi (CAMILAR, T. 71), catarămi (GALACTION, O. I 283).

CATARÁMĂ, catarame, s. f. Inel sau pătrat din metal, os etc., cu care se strânge sau se încheie o cingătoare. ◊ Loc. adj. și loc. adv. (Fam.) La cataramă = zdravăn, strașnic. ◊ Expr. Prieten la cataramă = prieten intim. – Sas (neatestat) kattenramen (germ. kattenriemen „curea cu lanț”).

CATARÁMĂ ~e f. Piesă cu care se încheie o cingătoare sau este folosită ca obiect decorativ. ◊ Prieteni la ~ prieteni foarte buni. [G.-D. cataramei] /<săș. kattenramen

cataramă f. 1. încheietoare de metal; 2. cataramă cu curea de încins; fig. la cataramă, intim: prietini la cataramă. [Origină necunoscută].

catarámă f., pl. e și cătărămĭ (turc. kantarma și kantyrmu, frîŭ. Cp. cu mahramă, pastramă, pataramă, cacealma și șandrama). O verigă rectangulară de care e fixat un cuĭ și care se coase la capătu uneĭ curele perforate care se trece pin această verigă și servește la încins ceva. La cataramă, la toartă, cu intensitate: beție, prietenie la cataramă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catarámă s. f., g.-d. art. catarámei; pl. cataráme

catarámă s. f., g.-d. art. catarámei; pl. cataráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CATARÁMĂ s. (reg.) sponcă. (~ la curea.)

CATARA s. (reg.) sponcă. (~ la curea.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catarámă (cataráme), s. f. – Piesă din metal cu care se încheie o cingătoare. – Var. cătăramă. Origine incertă. După Lacea, Dacor., III, 741 din germ. DAR și Gáldi, Dict., 191), din germ. Kettenriemen, prin intermediul pronunțării săs. (*kattenramen, care nu este documentată). Der. este posibilă, însă marea răspîndire a cuvîntului rom. nu se potrivește cu ideea unui împrumut săs. Bogrea, Dacor., IV, 798 (cf. Lokotsch 1089) preferă să se refere la tc. kantarma.Der. (în)cătărăma, vb. (a prinde în cataramă); descătărăma, vb. (a desface, a descheia).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi prieten la cataramă / la toartă (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva).

prieteni la cataramă / la toartă expr. prieteni foarte buni, prieteni nedespărțiți.

Intrare: cataramă
cataramă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catara
  • catarama
plural
  • catarame
  • cataramele
genitiv-dativ singular
  • catarame
  • cataramei
plural
  • catarame
  • cataramelor
vocativ singular
plural

cataramă

  • 1. Piesă din metal, os, material plastic etc., cu care se încheie o cingătoare, o curea etc. sau care este folosită ca obiect decorativ la confecții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sponcă diminutive: cătărămuță 2 exemple
    exemple
    • Ți-a dat catarama cu diamanturi de la mantaua lui. NEGRUZZI, S. III 342.
      surse: DLRLC
    • Să ne dați... cîlți de după blidar, Să facem popii brăcinar; O țîră de aramă, Să-i facem și cataramă. TEODORESCU, P. P. 180.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: cătărămi, catarămi.
    surse: DLRLC

etimologie: