2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

catapultá sf [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: catapulter] 1 A lansa ceva cu o catapultă (1). 2 (Spc) A lansa un avion prin catapultă (2).

CATAPULTÁ, catapultez, vb. I. Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. – Din fr. catapulter.

CATAPULTÁ, catapultez, vb. I. Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. – Din fr. catapulter.

CATAPULTÁ vb. I. tr. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. [< fr. catapulter].

CATAPULTÁ vb. 1. tr. a lansa cu o catapultă (2). 2. (fam.) a trimite brusc la o oarecare distanță și cu forța; a proiecta. (< fr. catapulter)

A CATAPULTÁ ~éz tranz. (corpuri, avioane) A lansa cu ajutorul catapultei. /<fr. catapulter

catapúlt sn vz catapultă

catapultă sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 230 / V: ~lt sn / Pl: ~te / E: fr catapulte, lat catapulta] 1 Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea în Antichitate și la începutul Evului Mediu la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2 Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3 Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.

CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în Antichitate și la începutul Evului Mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.

CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.

CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. (În antichitate) Mașină de război, pusă în mișcare de frînghii, cu care se aruncau pietre grele asupra inamicului. 2. (Azi) Dispozitiv pentru lansarea planoarelor sau a avioanelor de la bordul navelor portavion. – Pl. și: (1) catapulturi (COȘBUC, P. II 69).

CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război care servea în antichitate la aruncarea pietrelor asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul navelor portavion sau pentru lansarea planoarelor. – Fr. catapulte (lat. lit. catapulta).

CATAPÚLTĂ s.f. 1. Mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ♦ Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de avarie. [< lat. catapulta, cf. fr. catapulte].

CATAPÚLTĂ s. f. 1. mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ◊ dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de pericol. (< fr. catapulte, lat. catapulta)

CATAPÚLTĂ ~e f. 1) (în antichitate) Mașină de război cu care se aruncau la distanță pietre, butoaie cu substanțe inflamabile etc. asupra inamicului. 2) Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul unui portavion. 3) Mecanism pentru lansarea pilotului din avion în vederea parașutării lui în caz de pericol. [G.-D. catapultei]/<fr. catapulte, lat. catapulta

catapult n. veche mașină de răsboiu spre a svârli pietre sau săgeți.

*catapúltă f., pl. e (lat. catapulta, vgr. katapéltes, d. kata-pállo, arunc). Mașină de războĭ cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ săgețĭ ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

catapultá (a ~) vb., ind. prez. 3 catapulteáză

catapultá vb., ind. prez. 1 sg. catapultéz, 3 sg. și pl. catapulteáză

catapúltă s. f., g.-d. art. catapúltei; pl. catapúlte

arată toate definițiile

Intrare: catapulta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • catapulta
  • catapultare
  • catapultat
  • catapultatu‑
  • catapultând
  • catapultându‑
singular plural
  • catapultea
  • catapultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • catapultez
(să)
  • catapultez
  • catapultam
  • catapultai
  • catapultasem
a II-a (tu)
  • catapultezi
(să)
  • catapultezi
  • catapultai
  • catapultași
  • catapultaseși
a III-a (el, ea)
  • catapultea
(să)
  • catapulteze
  • catapulta
  • catapultă
  • catapultase
plural I (noi)
  • catapultăm
(să)
  • catapultăm
  • catapultam
  • catapultarăm
  • catapultaserăm
  • catapultasem
a II-a (voi)
  • catapultați
(să)
  • catapultați
  • catapultați
  • catapultarăți
  • catapultaserăți
  • catapultaseți
a III-a (ei, ele)
  • catapultea
(să)
  • catapulteze
  • catapultau
  • catapulta
  • catapultaseră
Intrare: catapultă
catapultă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catapultă
  • catapulta
plural
  • catapulte
  • catapultele
genitiv-dativ singular
  • catapulte
  • catapultei
plural
  • catapulte
  • catapultelor
vocativ singular
plural
catapultă2 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catapultă
  • catapulta
plural
  • catapulturi
  • catapulturile
genitiv-dativ singular
  • catapulte
  • catapultei
plural
  • catapulturi
  • catapulturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

catapulta

  • 1. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. familiar A trimite brusc la o oarecare distanță și cu forța.
    surse: MDN '00 sinonime: proiecta

etimologie:

catapultă

  • 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în Antichitate și la începutul Evului Mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: balistă
  • 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: