16 definiții pentru balistă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALISTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

balistă sf [At: ȘINCAI, HR. I, 337/24 / Pl: ~te / E: lat ballista] Mașină de război, în Antichitate, care arunca proiectile (în special pietroaie) împotriva vrăjmașului Si: catapultă.

balistă s.f. (milit.; în antic. romană) Mașină de război, folosită pentru lansarea de sulițe și de proiectile de plumb, fier sau piatră asupra (obiectivelor) dușmanului; (înv.) balestră. • pl. -e. /<lat. ballista, -ae, it. balista, fr. batiste.

*BALISTĂ (pl. -iste) sf. ⚔️ Mașină de războiu la cei vechi, cu care se asvîrleau pietre, suliți și alte proiectile asupra vrăjmașului (🖼 324) [lat.].

BALISTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în antichitate la aruncarea de bolovani, de butuci etc. asupra (obiectivelor) dușmanului. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.

BALISTĂ s.f. Mașină de război antică, folosită de romani pentru lansarea de sulițe sau de bolovani.[< lat., it. balista].

BALISTĂ s. f. mașină de război antică, la romani, pentru lansarea de sulițe sau de bolovani; balestră (1); (< lat. balista, fr. baliste)

BALISTĂ ~e f. (în antichitate) Mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă. /<lat. ballista, fr. baliste

balistă f. mașină de răsboiu, în formă de praștie, cu care cei vechi asvârliau bolovani și alte projectile grele.

*balístă f., pl. e (lat. balista și ballista, d. vgr. bállo, arunc. V. parabolă). Mașină cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ pietre și alte lucrurĭ la asediŭ și care împlinea rolu tunuluĭ de azĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balistă s. f., g.-d. art. balistei; pl. baliste

balistă s. f., g.-d. art. balistei; pl. baliste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BALISTĂ s. (IST., MIL.) catapultă. (~ era folosită de romani.)

BALISTĂ s. (MIL.) catapultă. (~ era folosită de romani.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

balistă (baliste), s. f. – Mașină de război cu care se aruncau bolovani. Lat. ballista (sec. XVIII). – Der. balistic, adj.; balistică, s. f. (formate pe bază fr.).

Intrare: balistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balistă
  • balista
plural
  • baliste
  • balistele
genitiv-dativ singular
  • baliste
  • balistei
plural
  • baliste
  • balistelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balistă, balistesubstantiv feminin

  • 1. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.