catapultă sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 230 / V: ~lt sn / Pl: ~te / E: fr catapulte, lat catapulta] 1 Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea în Antichitate și la începutul Evului Mediu la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2 Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3 Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.