2 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

CĂTANĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

catană sf vz cătană

cătană sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 342/25 / V: cat~, cotună / Pl: ~ne / E: mg katona] 1 (Înv) Soldat în Austro-Ungaria. 2 (Pgn) Soldat. 3 (Îs) ~ bătrână Veteran. 4 (Îas) Soldat în al doilea (sau, mai ales, al treilea) an de serviciu. 5 (Îe) A fi ~ bătrână A fi greu de înșelat în urma experienței acumulate. 6 (Îe) A fi cat~ A fi beat turtă. 7 (Îlav) în (sau la) ~ne în armată. 8 (Lpl) Detașament (sau corp) de armată. 9 (Trs) Fiecare dintre cei doi frați de mireasă, care îi pun în car lada, hainele și alte obiecte de zestre și care însoțesc mireasa până la socrii mari. 10 (Bot; reg; lpl) Scânteiuțe (Aster nov-belgii). 11 (Bot; reg; lpl) Gladiolă (Gladiolus gandavensis).

cățân sm [At: CDDE / V: (reg) ~țin, câțin, cătun, ~ă sf / Pl: ~i / E: ml catinum] 1 Farfurie. 2 Strachină. 3 (Reg; îf ~ă) Covată de pâine. 4 (Reg; îf ~țin) Baltă mică și puțin adâncă, care seacă vara. 5 Grup de stânci mari, formând o căldare. 6 (Lpl) Stânci pleșuve pe munți. 7 Bolovan. 8 Stâncă. 9 (Îf -țun) „Loc foarte înalt și priporos”. 10 (Bot; Buc) Specie de jepi care crește pe stânci golașe. 11 (Bot) Specie de brad. 12 (Îf -țun) Pădure mică și tufoasă.

cățână sf vz cățân

cotună1 sm vz cătană

❍CĂTANĂ (pl. -ne) sf. Tr.-Carp. 🎖️ Soldat, ostaș (în vechea monarhie austro-ungară): acum un veac a fost ~ sub Ipsilante-Vodă, pe vremea Pasvangiilor VLAH. [ung. katona].

❍CĂTĂNIȚĂ, CĂTĂNUȚĂ (pl. -țe) sf. Tr.-Carp. dim. CĂTANĂ.

❍ COTUNĂ1 ... = CĂTANĂ ...

CĂTANĂ, cătane, s. f. (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

CĂTANĂ, cătane, s. f. (Regional) Soldat, ostaș. Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237. Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăiați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

CĂTANĂ, cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Magh. katona.

CĂTANĂ ~e f. reg. Persoană care își îndeplinește serviciul militar sau care face parte din armată; soldat; ostaș. /<ung. katona

cătană m. 1. ostaș, în special soldat din armata austro-ungară: oamenii săriră crezând că e foc ori ne taie catanele CR.; 2. pl. Catane sau slujitori de scuteală, odinioară miliția țării (în număr de 18.000) ce era scutită de unele dări. [Ung. KATONA].

catánă și (Nec. 2, 407) cătánă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde și sîrb. kátana, rut. katúna). Rar. Azĭ fam. Soldat, ostaș.

cătánă, V. catană.

cățîn n., pl. e (lat. catinus, farfurie, strachină, troacă). Vechĭ. Strachină, blid.

Ortografice DOOM

cătană (înv.) s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane

cătană (pop.) s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane

cătană s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane

cătană, -ne (o cătană).

Etimologice

catană (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. cătană. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Gáldi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan. – Der. cătănesc, adj. (militar); cătănește, adv. (soldățește); cătăni, vb. (a se înrola; a merge la oaste); cătănie, s. f. (serviciu militar); cătănime, s. f. (trupă de soldați).

cățîn (-ni), s. n. – (Înv.) Strachină, blid. – Mr. cățîn, megl. cățǫn. Lat. catinum (Candrea-Dens., 288; REW 1769; Pascu, I, 356).

Sinonime

CĂTANĂ s. v. militar, ostaș, oștean, soldat.

CĂȚÂN s. v. jep, jneapăn, pin pitic.

cătană s. v. MILITAR. OSTAȘ. OȘTEAN. SOLDAT.

cățîn s. v. JEP. JNEAPĂN. PIN PITIC.

Arhaisme și regionalisme

CĂTANĂ s.f. (Ban., Trans.) Oștean, soldat. Ketanĕ. Miles. AC, 345. Încălecară toți boieri<i> și domni<i> cu cătanele. A 1776, 100v. Du-te cu cătane și ... îl sugrumă. OG, 337 ; cf. LEX. MARS., 228; OG, 378. ♦ (Mold., ȚR) Soldat (mercenar) din armata ungară sau austriacă. A: Racoți i-au dat o samă de nemți ai săi și cătane. M. COSTIN; cf. NECULCE. B: Pogoară cătanele nemțești la Rușava. R. POPESCU. Etimologie: magh. katona. Vezi și cătănie.

cățân, cățâni, s.m. (înv.) 1. farfurie, strachină. 2. covată, postavă, troacă pentru pâine. 3. baltă mică. 4. grupă de stânci pleșuve; bolovan mare. 5. (la pl.) jepi. 6. pădure mică din tufe.

cătană, cătane, (cătună, cotună), s.f. (reg.; mil.) Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea, 1924, II: 159). (Trans.) ■ (onom.) Cătană, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. katona „soldat” (DLRM, MDA).

cățân, cățâni, s.m. 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria, 2001: 55). 2. Covată. 3. Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. ■ (top.) Cățân, deal în Glod, Șieu, stâncă în Rozavlea (Vișovan, 2005); Cățânul, pădure și pășune în Borșa (Mihali, 2015: 64). – Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Scriban, MDA).

cătană, cătane, (cătună, cotună), s.f. – (reg.; mil.) Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea, 1924, II: 159). (Trans.) ♦ (onom.) Cătană, Catana, Catană, nume de familie (60 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. katona „soldat” (Miklosich, cf. DER; Șăineanu, DLRM, MDA).

cățân, cățâni, s.m. – 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria, 2001: 55). 2. (reg.) Covată. 3. (reg.) Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi, 1925; Moisei). ♦ (top.) Cățân, deal în Glod, Șieu, stâncă în Rozavlea (Vișovan, 2005). – Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Scriban; CDDE, cf. DER; MDA).

cotună, s.f. – v. cătană („soldat”).

cătană, -e, (cătună), s.f. – Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea 1924 II: p.159). – Din magh. katona.

cățân, -i, s.n. – (înv.) 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria 2001: 55). 2. Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi 1925; Moisei). -Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Candrea-Densusianu cf. DER).

Intrare: cătană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătană
  • cătana
plural
  • cătane
  • cătanele
genitiv-dativ singular
  • cătane
  • cătanei
plural
  • cătane
  • cătanelor
vocativ singular
  • cătană
  • cătano
plural
  • cătanelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • catană
  • catana
plural
  • catane
  • catanele
genitiv-dativ singular
  • catane
  • catanei
plural
  • catane
  • catanelor
vocativ singular
  • catană
  • catano
plural
  • catanelor
cotună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cățân
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățân
  • cățânul
  • cățânu‑
plural
  • cățâni
  • cățânii
genitiv-dativ singular
  • cățân
  • cățânului
plural
  • cățâni
  • cățânilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățân
  • cățânul
  • cățânu‑
plural
  • cățâne
  • cățânele
genitiv-dativ singular
  • cățân
  • cățânului
plural
  • cățâne
  • cățânelor
vocativ singular —
plural —
cățun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cătană, cătanesubstantiv feminin

  • 1. învechit Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. DEX '09
  • 2. prin generalizare popular Militar, ostaș, oștean, soldat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237. DLRLC
    • format_quote Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăcați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau la) cătane = în armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306. DLRLC
  • chat_bubble expresie A fi cătană bătrână = a fi greu de înșelat în urma experienței acumulate. DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „catane” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1