cast, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 56 / Pl: caști, ~e / E: lat castus] 1 Pur. 2 Virtuos.

*CAST adj. Curat (la suflet), nevinovat, fără prihană, neprihănit: M’acopere cu dulcea, ~a Și visătoarea ei privire VLAH. [lat.].

CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Virtuos, pur, neprihănit, nepătat. Eu cred că nu-i nici una Cu păcate! Cea mai castă Treacă-ntîi! COȘBUC, P. I 73. «Diva», care nu cunoștea moravurile caste ale publicului brăilean, apare pe scenă într-un costum abracadabrant. CARAGIALE, O. III 10.

CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Pur, neprihănit; virtuos. – Lat. lit. castus.

CAST, -Ă adj. Pur, neprihănit, neîntinat, nepătat; virtuos. [< lat. castus, cf. it. casto].

CAST, -Ă adj. pur, neprihănit, neîntinat; nepătat, virtuos. (< it. casto, lat. castus)

CAST ~ă (caști, ~e) Care este cinstit și neprihănit; pur. /<lat. castus

cast a. curat, rezervat și modest.

*cast, -ă adj., pl. caștĭ, caste (lat. castus). Curat, fără pată morală: suflet cast. Căruĭa nu-ĭ place vorba saŭ purtarea urîtă: ureche castă.

căști sn vz câști

câșt sn vz câști

câști sn [At: (a. 1795) ap. ȘIO / V: (reg) câșt / Pl: ~uri / E: tc kișt] (Înv) 1 Sumă de bani plătită cuiva la date fixe și care reprezintă, de obicei, o rată din arenda unei moșii. 2 (Înv; îs) ~ul Gheumei Operație contabilă care avea loc la schimbarea unui domn, efectuată de vistierie și caimacamii noului domn. 3 (Buc) Chirie (la case). 4 Bani rezultați dintr-o tranzacție comercială.

CÎȘT s. n. v. cîști.

CÎȘTI, cîștiuri, s. n. (învechit) Sumă de bani reprezentînd o parte (de obicei jumătate) din arenda unei moșii, plătibilă la date fixe. Căsătoria lui... știrbise ceva din banii destinați unui cîști apropiat. GALACTION, O. I 177. Am primit toate cîștiurile înainte pe 5 ani. ALECSANDRI, T. 1354. Ceilalți au adus cîștiurile moșiilor. NEGRUZZI, S. I 87. – Pronunțat monosilabic. -Variantă: cîșt (CARAGIALE, O. I 370) s. n.

câștiu n. termen de plată pentru o arendă: am primit toate câștiurile înainte pe cinci ani AL. [Turc. KYST].

cîșt (vest) și cîștĭ (est) n., pl. urĭ (turc. ar. kyst). Rată de chirie, de arendă.

cast adj. m., pl. caști; f. castă, pl. caste

cast adj. m., pl. caști; f. castă, pl. caste

cast adj. m., pl. caști; f. sg. castă, pl. caste

cast, -stă; caști, -ste pl.

câști (înv.) s. n., pl. câștiuri (desp. -tiuri)

câști (înv.) s. n., pl. câștiuri (-tiuri)

câști s. n., pl. câștiuri (sil. -tiuri)

cîști

câștiu, -tiuri.

cast (castă), adj. – Pur, neprihănit. It. casto, lat. castus (sec. XIX). – Der. castitate, s. f., din lat.

cîșt (-turi), s. n. – Termen. – Mr. hîște. Tc. kist „plată eșalonată” (Șeineanu, II, 93).

CAST adj. v. inocent.

CAST adj. candid, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)

CASTĂ adj. fecioară, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tânără ~.)

CÂȘTI s. v. rată.

CASTĂ adj. fecioară, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tînără ~.)

cîști s. v. RATĂ.

Cast ≠ corupt, depravat, stricat

câștiu, câștiuri, s.n. (înv.) 1. rată în arenda unei moșii. 2. chirie (la case). 3. banii (prețul) vânzării.