2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cásnic, ~ă [At: PRAV. (MUNT.) 551 / Pl: ~ici, ~ice / E: casă1 + -nic] 1 a Specific casei Si: domestic, (înv) căsean. 2 a Referitor la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 3 a Care provine de la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 4 a Care aparține casei Si: domestic, (înv) căsean. 5 a (Nob; d. animale) Domesticit. 6 a (Înv) Economic. 7 a (Mai ales d. oameni) Care își petrece timpul acasă, în familie. 8 a (Îs) Industrie - Activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei nevoilor proprii. 9-10 smf, a (înv) (Om) căsătorit. 11 sm (Înv; nob) Proprietarul casei. 12 smf (Înv; mpl) Persoane care locuiesc împreună într-o casă, formând o familie Si: (înv) căsaș, căsean. 13 smf (Înv) Persoană care se află în serviciul cuiva. 14 smf (Înv) Tovarăș. 15 sf Femeie care se ocupă numai cu gospodăria Si: gospodină.

CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.

CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.

CÁSNIC2, -Ă, casnici, -e, adj. 1. Care ține de casă sau de gospodărie. Trebile casnice și ale statului în care Cantemir avusese parte... nu-l putură înturna de la ocupațiile literare. NEGRUZZI, S. II 146. ◊ Industrie casnică = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple și cu mijloace neevoluate. 2. (Despre persoane) Care duce o viață retrasă, care își petrece timpul liber acasă, în familie.

CÁSNIC1, casnici, s. m. (Rar, mai ales la pl.) Căsean. Ședeau casnicii la lucru iarna. ISPIRESCU, L. 285. Stăpînul și stăpîna dau mîna cu noii casnici, ori cu vechii oameni ai casei. EMINESCU, N. 141.

CÁSNIC2, -Ă, casnici, -ce, adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. – Din casă1 + suf. -nic.

CÁSNIC1, casnici, s. m. (Rar) Căsean. – Din casă1 + suf. -nic.

CÁSNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care locuiește într-o casă cu alți membri ai familiei. 2) Persoană nesalarizată care se ocupă numai cu gospodăria. /casă + suf. ~nic

CÁSNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de casă; propriu casei; gospodăresc. Aparat de uz ~. /casă + suf. ~nic

casnic a. 1. de casă; 2. care ține o casă, gospodar: femeie casnică. ║ m. om de al casei.

cásnic, -ă adj. (d. casă 1). De casă, domestic: animale casnice. Ĭubitor de casă, gospodar: casnic și așezat (VR. 1923, 7, 34). Subst. Persoană din casă (căsean).

CÁSNICĂ, casnice, s. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria, care nu este salariată; gospodină.

CÁSNICĂ, casnice, s. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria (nefiind salariată); gospodină. – Din casă1 + suf. -nic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; adj. f., s. f. cásnică, pl. cásnice

cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; f. sg. cásnică, pl. cásnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁSNIC s. v. bărbat, soț.

CÁSNIC adj. 1. v. conjugal. 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)

CASNIC adj. 1. conjugal, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soțiesc. (Viață ~.) 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)

CÁSNICĂ s. gospodină, (rar) menajeră.

arată toate definițiile

Intrare: casnic (adj.)
casnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casnic
  • casnicul
  • casnicu‑
  • casnică
  • casnica
plural
  • casnici
  • casnicii
  • casnice
  • casnicele
genitiv-dativ singular
  • casnic
  • casnicului
  • casnice
  • casnicei
plural
  • casnici
  • casnicilor
  • casnice
  • casnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: casnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casnic
  • casnicul
  • casnicu‑
plural
  • casnici
  • casnicii
genitiv-dativ singular
  • casnic
  • casnicului
plural
  • casnici
  • casnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)