casat², ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: casa] 1 (Jur) Anulat. 2 (D. o mașină, un aparat uzat etc.) Scos din folosință.

casát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: casa] 1-2 Casare (1-2).

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt rentabile; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

casa [At: MARIAN, Î. 244 / Pzi: ~sez / E: fr casser] 1 vt A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2 vt A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: a lichida. 3 vt (Rar) A sparge. 4 vt (Buc; Trs; pex) A desființa. 5-6 vtr (Buc; Trs; pex) A (se) scoate din uz. corectată

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. A anula o sentință judecătorească, a admite recursul făcut împotriva ei. Tribunalul suprem a casat sentința dată de tribunalul raional.

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. A anula o hotărâre judecătorească. – Fr. casser.

CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o mașină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].

CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)

A CASÁ ~éz tranz. 1) (sentințe ale unei instanțe judecătorești inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, mașini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reformă; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face să-și piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr. casser

casà v. 1. a anula: a casa o judecată, un concurs; 2. a priva de un grad, a destitui: a casa un ofițer (=fr. casser).

*caséz v. tr. (fr. casser, a sfărama, a strica, lat. quassare, a zgudui mult, d. quatere, quassum, a zgudui. V. scot, scutur, discut). Anulez: a casa o sentență, un examin.

casá (a ~) vb., ind. prez. 3 caseáză

casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. și pl. caseáză

casez.

CASÁT adj. v. spart.

CASÁ vb. v. fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.

casa vb. v. FĂRÎMA. SFĂRÎMA. ZDROBI.

casá (caséz, casát), vb. – A anula. Fr. casser. – Der. casant, adj.; casație, s. f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).