11 definiții pentru casație casațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CASÁȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation.

CASÁȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation.

casație sf [At: MAIORESCU, D. I, 59 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr cassation] 1 (Șîs curte de ~) Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior Si: Curtea de casare (2). 2 (Fig; iuz) Ultima expresie a perfecțiunii. corectată

CASÁȚIE s. f. (În vechea organizare judecătorească, în expr.) Curte de casație = for judecătoresc suprem care avea dreptul să caseze sau să anuleze o sentință judecătorească. – Pronunțat: -ți-e.

CASÁȚIE s. f. (Ieșit din uz, în expr.) Înalta curte de casație = for judecătoresc suprem, care avea dreptul, să caseze o sentință. – Fr. cassation.

CASÁȚIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. [Gen. -iei, var. casațiune s.f. / < fr. cassation].

CASÁȚIE s. f. (în unele state) organ judecătoresc suprem capabil a casa (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. (< fr. cassation)

casați(un)e f. deciziune ce casează sau anulează judecățile, procedurile: recurs la Casație; Curte de Casați(un)e, tribunal suprem care poate anula (pentru vițiu de formă sau falșă aplicare a legilor) sentințele ori judecățile altor tribunale: Curtea de Casație a fost înființată în București la 1861.

*casațiúne f. (fr. cassation. V. casez). Anularea juridică a uneĭ deciziunĭ orĭ procedurĭ. Curte de casațiune, curte supremă care verifică dacă formele proceduriĭ aŭ fost exact urmate. (Cea din Bucureștĭ a fost înființată la 1861). – Ob. -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

casáție (organ judecătoresc) (-ți-e) s. f., art. casáția (-ți-a), g.-d. casáții, art. casáției

casáție (jur.) s. f. (sil. -ți-e), art. casáția (sil. -ți-a), g.-d. art. casáției; pl. casáții

Intrare: casație
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casație
  • casația
plural
genitiv-dativ singular
  • casații
  • casației
plural
vocativ singular
plural
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casațiune
  • casațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • casațiuni
  • casațiunii
plural
vocativ singular
plural

casație casațiune

  • 1. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Curte de casație.
      surse: DLRLC

etimologie: