CÂRPĂCI, cărpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci.

cârpaci sm [At: BĂRAC, T. 5/1 / Pl: ~ / E: bg кърпач] 1 Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Si: cârpitor. 2 Meseriaș care lucrează prost. 3 (Pgn) Persoană nepricepută, care lucrează prost.

cârpăci vt [At: I. IONESCU, C. 42/2 / V: ~poci, ~pogi / Pzi: ~ăcesc / E: cârpaci] 1-2 (Șdp) A cârpi (prost). 3 (Pgn) A lucra prost, de mântuială.

CÂRPĂCI, cârpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci + suf. -ie.^[1]

CÎRPACI, cîrpaci, s. m. 1. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Față de ceilalți tractoriști, el era ceea ce este un cîrpaci pe lîngă un cizmar. MIHALE, O. 168. Cobzarul a fost crescut de moș Ioniță, cîrpaciul, în coliba de pe maidan. PAS, Z. I 196. Un om minunat cum era cîrpaciul din casa de scînduri... G. M. ZAMFIRESCU, SF M. N. II 12. Un cîrpaci de cizme... aci-n piața sta. PANN, P. V. I 30. 2. Meseriaș prost, care lucrează rău. Tot zidar. Cîrpaci însa în meserie. PAS, Z. I 100. Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogoragea înfuriat, CREANGĂ, A. 106.

CÎRPĂCI, cîrpăcesc, vb. IV. Tranz. (Uneori în forma cîrpoci) A cîrpi prost, a petici. Intranz. Fig. (Construit cu prep. «la») Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii Ascultind pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii. EMINESCU, O. I 140. – Variantă: cîrpoci vb. IV.

CÎRPOCI vb. IV v. cîrpăci.

CÂRPACI ~ m. 1) Meseriaș care repară obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. 2) depr. Meseriaș care lucrează rău. /<bulg. kărpaț

A CÂRPĂCI ~esc tranz. 1) (obiecte, haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpi; a petici. 2) A face în grabă, superficial. /Din cârpaci

cârpaciu m. 1. cel ce drege încălțăminte vechi; 2. fig. lucrător prost. [Bulg. KRAPAČĬ].

cârpăcì v. a drege haine sau încălțăminte vechi și uzate.

cârpocì v. a cârpăci: ascultând pe vechii dascăli, cârpocind la haina vremii EM.

cîrpácĭ m. (bg. kŭrpačĭ). Care drege încălțăminte saŭ și haĭne vechĭ. Fig.. Lucrător saŭ scriitor prost. – Fem. cîrpace, pl. tot așa.

cîrpăcésc v. intr. (d. cîrpacĭ). Exércit meseria de cîrpacĭ. V. tr. Cîrpesc prost. – În nord și cîrpocesc și cîrpojesc.

cîrpocésc și cîrpojésc, V. cîrpăcesc.

cârpaci (desp. -paci) s. m., pl. cârpaci

cârpăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpăcesc, 3 sg. cârpăcește, imperf. 1 cârpăceam; conj. prez. 1 sg. să cârpăcesc, 3 să cârpăcească

cârpaci (-paci) s. m., pl. cârpaci

cârpăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpăcesc, imperf. 3 sg. cârpăcea; conj. prez. 3 să cârpăcească

cârpaci s. m. (sil. -paci), pl. cârpaci

cârpăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpăcesc, imperf. 3 sg. cârpăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. cârpăcească

cîrpaci

CÂRPĂCI vb. v. petici.

CÎRPĂCI vb. a cîrpi, a petici, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (~ încălțămintea.)

Cârpaci ≠ meșter

cîrpaci (cîrpaci), s. m. – 1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi.