6 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARP1 s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.

CARP2, -Ă, carpi, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din lat. Carpes.

carp2 sn [At: BIANU, D. S. / E: fr carpe, lat carpus] (Atm) Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului.

carp1 sm [At: IST. ROM. I, 266 / Pl: ~i / E: nct] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația carpilor (3). 3 smp Trib dacic care trăia la est de munții Carpați și de la care derivă numele acestor munți. 4 a Care aparține carpilor (3). 5 a Privitor la carpi (3). 6 a Care este specific carpilor.

CARP s. n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului. – Din fr. carpe, lat. carpus.

CARP s. n. Ansamblul celor opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă; încheietura mîinii.

CARP s. n. Ansamblu de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. – Fr. carpe (lat. lit. carpus).

CARP s.n. Ansamblu format din cele opt oscioare care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. [< fr. carpe, cf. gr. karpos].

CARP1 s. n. ansamblu de opt oase mici, care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. (< fr. carpe, gr. karpos)

CÁRP ~i m. Populație geto-dacă care a trăit în sec. II-III e.n. pe teritoriul românesc la est de munții Carpați. /<lat. Carpes

CARP ~uri n. Grup de opt oase mici care alcătuiesc articulația dintre antebraț și palmă. /<fr. carpe, lat. carpus

Carp m. 1. (Costache) m. fabulist român (1838-1880): 2. (Petre), om politic, partizan convins al Nemților în răsboiul mondial (mort în 1919).

*carp n., pl. urĭ (vgr. karpós, fruct, carp). Anat. Oasele dintre metacarp și antebraț, la încheĭetura pumnuluĭ.

CARPI s. m. pl. Populație geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpați. – Din lat. Carpes.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!carp1 (nume etnic) s. m., pl. carpi

arată toate definițiile

Intrare: Carp
nume propriu (I3)
  • Carp
Intrare: carp (anat.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carp
  • carpul
  • carpu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • carp
  • carpului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: carp (etnie)
carp2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carp
  • carpul
  • carpu‑
plural
  • carpi
  • carpii
genitiv-dativ singular
  • carp
  • carpului
plural
  • carpi
  • carpilor
vocativ singular
plural
Intrare: carp (pref. - fruct)
carp3 (pref. - fruct) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • carp
Intrare: carp (pref. - oase)
carp4 (pref. - oase) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • carp
Intrare: carp (suf.)
sufix (I7-S)
  • carp
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carp (anat.)

  • 1. Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului; încheietura mâinii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

carp, -ă (etnie) carpă

  • 1. (la) plural Populație geto-dacică stabilită pe teritoriul românesc, la est de munții Carpați.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din această populație.
      surse: DEX '09

etimologie: