carp¹ sm [At: IST. ROM. I, 266 / Pl: ~i / E: nct] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația carpilor (3). 3 smp Trib dacic care trăia la est de munții Carpați și de la care derivă numele acestor munți. 4 a Care aparține carpilor (3). 5 a Privitor la carpi (3). 6 a Care este specific carpilor.

carp² sn [At: BIANU, D. S. / E: fr carpe, lat carpus] (Atm) Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii, articulându-se cu oasele antebrațului și metacarpului.

Carp m. 1. (Costache) m. fabulist român (1838-1880): 2. (Petre), om politic, partizan convins al Nemților în răsboiul mondial (mort în 1919).

CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iași), publicist și om politic român. Junimist; șeful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era nouă”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participării României la primul război mondial alături de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar și dramatic; traduceri.

CARP gr. Kάρπος < ϰαρπός „fruct”. 1. – fam. (Băl VI), -ești (16 B II 19). 2. Carpu Brenevig, mold., 1660 (Sd VI 105). 3. Carpe, (Buc). 4. Cu met.: Crăpești s. (Cat) sau < subst. crap 5. Prob. Carpis (Arh); Cărpiș, V. (Ard). 6. Uneori și ca prescurtare din Policarp. 7. Cárpina f. (Ant Ar) sau < subst. carpen.

CARP O. v. Proca, Gheorghe.