CARANTINĂ s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ◊ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor sau a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora. ♦ Restricție aplicată în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin.

carantină sf [At: BELDIMAN, TR. 52/18 / Pl: ~ne, (înv) ~ni / E: rs карантин] Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. 2 Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 3 (Îs) ~ fitosanitară Complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul țării. 4 Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 5-6 (Fig) Ținere la distanță sau îndepărtare temporară a cuiva (bănuit sau compromis).

CARANTINĂ (pl. -ne) sf. 1 Oprire silită, la graniță, într’un lazaret, a corăbiilor, mărfurilor sau persoanelor care vin dintr’o țară bîntuită de o boală molipsitoare primejdioasă: am stat numai într’o fumărie de baligi, ca la ~ CRG. ¶ 2 Fig. A pune pe cineva în ~, a-l ține la distanță, a nu-l lăsa să se apropie, să se adune cu ceilalți [rus.< fr. quarantaine].

CARANTINĂ s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ◊ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul țării. ♦ Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).

CARANTINĂ s. f. Punct sanitar pentru izolarea și cercetarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune sau dintr-o țară bîntuită de o epidemie; menținere în izolare (care odinioară dura 40 de zile) a persoanelor bănuite că ar putea răspîndi o boală epidemică. Pînă după miezul nopții, am stat numai într-o fumăraie de baligi, ca la carantină. CREANGĂ, A. 125. Terminînd la Giurgiu zilele de carantină... GHICA, A. 28.

CARANTINĂ s. f. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bîntuită de o epidemie; menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspîndi o boală epidemică. – Rus karantin (< fr.).

CARANTINĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune contaminată; menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspîndi o boală molipsitoare; timp petrecut în această situație. ♦ (Vet.) Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cît dura carantina].

CARANTINĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ◊ menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ◊ restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)

CARANTINĂ ~e f. 1) Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 2) Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată. [G.-D. carantinei] /<rus. karantin, fr. quarantaine corectat(ă)

carantină f. 1. șederea obligatorie într’un lazaret a persoanelor și oprirea provizorie a mărfurilor ce vin dintr’o țară bântuită de contagiune; 2. fig. excluziune temporară.

*carantínă f., pl. e (it. quarantina, d. quaranta, patru-zecĭ, fiind-că atîtea zile dura la început; fr. quarantaine; turc. karantina). Ședere silită cîteva zile într’un loc supravegheat al călătorilor venițĭ din regiunĭ molipsite (de cĭumă, de holeră) p. a vedea dacă-s bolnavĭ orĭ nu. Fig. A pune la carantină, a izola, a exclude. corectat(ă)

CARANTINA vb. I. tr. A plasa (o persoană sau o localitate) în carantină. – Din carantină (derivare regresivă din carantinare și carantinat).

carantină s. f., g.-d. art. carantinei

carantină s. f., g.-d. art. carantinei

carantină s. f., g.-d. art. carantinei; pl. carantine

carantină, -ne.

+carantina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. carantinez, 3 carantinează; conj. prez. 1 sg. să carantinez, 3 să carantineze

carantină (-ne), s. f. – Izolare preventivă. Fr. quarantaine, cf. tc. karantina, rus. karantin (Sanzewitsch 199).

carantină, carantine s. f. 1. (intl.) infractor nou-venit într-o bandă. 2. (deț.) deținut proaspăt internat într-un penitenciar.