14 definiții pentru carantină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carantínă sf [At: BELDIMAN, TR. 52/18 / Pl: ~ne, (înv) ~ni / E: rs кapaнтин] Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. 2 Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 3 (Îs) ~ fitosanitară Complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul țării. 4 Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 5-6 (Fig) Ținere la distanță sau îndepărtare temporară a cuiva (bănuit sau compromis).

CARANTÍNĂ s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ◊ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor sau a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora. ♦ Restricție aplicată în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin.

CARANTÍNĂ s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie. ◊ Carantină fitosanitară = complex de măsuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri pătrunderea bolilor plantelor, a dăunătorilor plantelor sau a unor buruieni din alte țări și pentru a se limita răspândirea acestora în cuprinsul țării. ♦ Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. Fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).

CARANTÍNĂ s. f. Punct sanitar pentru izolarea și cercetarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune sau dintr-o țară bîntuită de o epidemie; menținere în izolare (care odinioară dura 40 de zile) a persoanelor bănuite că ar putea răspîndi o boală epidemică. Pînă după miezul nopții, am stat numai într-o fumăraie de baligi, ca la carantină. CREANGĂ, A. 125. Terminînd la Giurgiu zilele de carantină... GHICA, A. 28.

CARANTÍNĂ s. f. Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie; menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală epidemică. – Rus karantin (< fr.).

CARANTÍNĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau mărfurilor care vin dintr-o regiune contaminată; menținerea în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală molipsitoare; timp petrecut în această situație. ♦ (Vet.) Restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cât dura carantina].

CARANTÍNĂ s. f. 1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie. ◊ menținere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă. ◊ restricții aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. ◊ izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil. 2. (fig.) izolare. (< fr. quarantaine, rus. karentin)

CARANTÍNĂ ~e f. 1) Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie. 2) Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată. [G.-D. carantinei] /<rus. karantin, fr. quarantine

carantină f. 1. șederea obligatorie într’un lazaret a persoanelor și oprirea provizorie a mărfurilor ce vin dintr’o țară bântuită de contagiune; 2. fig. excluziune temporară.

*carantínă f., pl. e (it. quarantina, d. quaranta, patru-zecĭ, fiind-că atîtea zile dura la început; fr. quarantine; turc. karantina). Ședere silită cîteva zile într’un loc supravegheat al călătorilor venițĭ din regiunĭ molipsite (de cĭumă, de holeră) p. a vedea dacă-s bolnavĭ orĭ nu. Fig. A pune la carantină, a izola, a exclude.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carantínă s. f., g.-d. art. carantínei

carantínă s. f., g.-d. art. carantínei; pl. carantíne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

carantínă (-ne), s. f. – Izolare preventivă. Fr. quarantaine, cf. tc. karantina, rus. karantin (Sanzewitsch 199).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

carantină, carantine s. f. 1. (intl.) infractor nou-venit într-o bandă. 2. (deț.) deținut proaspăt internat într-un penitenciar.

Intrare: carantină
carantină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caranti
  • carantina
plural
genitiv-dativ singular
  • carantine
  • carantinei
plural
vocativ singular
plural