2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caracterizat2, ~ă a [At: GHICA, S. 517 / Pl: ~ați, ~e / E: caracteriza] 1 Care a fost descris în trăsăturile sale caracteristice (5). 2 Care are, în mod evident sau tipic, o anumită însușire sau trăsătură caracteristică.

caracterizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: caracteriza] Caracterizare.

caracteriza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 264 / Pzi: ~zez, (înv) ~riz / E: fr caractériser] 1-2 A constitui caracteristica (6) cuiva sau a ceva. 3 A descrie trăsăturile caracteristice unui fenomen.

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească a fi numit... ca titular. GHICA, S. 670. Refl. pas. Statul de democrație populară se caracterizează prin atragerea la conducerea statului a milioane de oameni ai muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 68. 2. (Subiectul este omul) A înfățișa, a descrie, a face să reiasă nota caracteristică a unei ființe sau a unui lucru. Se înțelege că n-am avut pretențiune... să caracterizez întreaga mișcare critică de la Aristoteles încoace. GHEREA, ST. CR. II 14. – Prez. ind. pers. 3 și: (învechit) caracteriza (ODOBESCU, S. III 75).

CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA). 2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caractériser.

CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [< fr. caractériser].

CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. (< fr. caractériser)

A CARACTERIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile caracteristice. 2) (persoane) A prezenta ca fiind caracteristic. Îl ~ează bunăvoința. /<fr. caractériser

caracterizà v. a marca caracterul unei persoane sau al unui lucru, a determina cu mare preciziune.

*caracterizéz v. tr. (fr. caractériser). Determin precis: pe Jidan l-a caracterizat Shakespeare pin Shylock, ĭubirea de banĭ îl caracterizează pe Jidan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caracterizá (a ~) vb., ind. prez. 3 caracterizeáză

caracterizá vb., ind. prez. 1 sg. caracterizéz, 3 sg. și pl. caracterizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARACTERIZÁ vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Își ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic în memoriile sale.)

CARACTERIZA vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Își ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic in memoriile sale.)

Intrare: caracterizat
caracterizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caracterizat
  • caracterizatul
  • caracterizatu‑
  • caracteriza
  • caracterizata
plural
  • caracterizați
  • caracterizații
  • caracterizate
  • caracterizatele
genitiv-dativ singular
  • caracterizat
  • caracterizatului
  • caracterizate
  • caracterizatei
plural
  • caracterizați
  • caracterizaților
  • caracterizate
  • caracterizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: caracteriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caracteriza
  • caracterizare
  • caracterizat
  • caracterizatu‑
  • caracterizând
  • caracterizându‑
singular plural
  • caracterizea
  • caracterizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • caracterizez
(să)
  • caracterizez
  • caracterizam
  • caracterizai
  • caracterizasem
a II-a (tu)
  • caracterizezi
(să)
  • caracterizezi
  • caracterizai
  • caracterizași
  • caracterizaseși
a III-a (el, ea)
  • caracterizea
(să)
  • caracterizeze
  • caracteriza
  • caracteriză
  • caracterizase
plural I (noi)
  • caracterizăm
(să)
  • caracterizăm
  • caracterizam
  • caracterizarăm
  • caracterizaserăm
  • caracterizasem
a II-a (voi)
  • caracterizați
(să)
  • caracterizați
  • caracterizați
  • caracterizarăți
  • caracterizaserăți
  • caracterizaseți
a III-a (ei, ele)
  • caracterizea
(să)
  • caracterizeze
  • caracterizau
  • caracteriza
  • caracterizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caracteriza

  • 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Îl caracterizează modestia.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească a fi numit... ca titular. GHICA, S. 670.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Statul de democrație populară se caracterizează prin atragerea la conducerea statului a milioane de oameni ai muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 68.
      surse: DLRLC
  • 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descrie înfățișa un exemplu
    exemple
    • Se înțelege că n-am avut pretențiune... să caracterizez întreaga mișcare critică de la Aristoteles încoace. GHEREA, ST. CR. II 14.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit Prezent indicativ persoana a 3-a și: caracteri.
    surse: DLRLC

etimologie: