2 intrări
- caracul (blană) carachiul
- caracul (rasă) carachiul
17 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARACHIÚL s. m., s. n. v. caracul.
carachiúl sm vz caracal
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARACÚL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m., s. n.] – Din fr. caracul.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
caracolác sm vz caraculac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caracul [At: DEX2 / E: fr caracul] 1 sm Rasă de oi ale căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2 sn Blăniță de miel aparținând rasei caracul (1). 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caracul (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Din fr. caracul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. – Variantă: carachiúl s. m. și n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blană buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Fr. caracul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARACÚL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniță de miel din această rasă. (< fr. caracul)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARACÚL n. 1) Rasă de oi, originară din Asia Centrală (orașul Karakul), ai căror miei au o blană buclată. 2) Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. /<fr. caracul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
caracul [pron. caracǘl] s. n., (blănițe, confecții) pl. caraculuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caracúl (rasă, blăniță, obiect confecționat) s. n., pl. („blănițe, confecții”) caracúluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caracul
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: caracül
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: caracül
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caracul (blană) carachiul
- 1. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză caraculsurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
caracul (rasă) carachiul
- 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul.surse: DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză caraculsurse: DEX '09 DEX '98 MDN '00