14 definiții pentru caracul (rasă) carachiul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARACÚL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m., s. n.] – Din fr. caracul.

caracul [At: DEX2 / E: fr caracul] 1 sm Rasă de oi ale căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2 sn Blăniță de miel aparținând rasei caracul (1). 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caracul (2).

CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Din fr. caracul.

CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. – Variantă: carachiúl s. m. și n.

CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blană buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Fr. caracul.

CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].

CARACÚL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniță de miel din această rasă. (< fr. caracul)

CARACHIÚL s. m., s. n. v. caracul.

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.

CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul.

caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: caracul (rasă)
  • pronunție: caracül
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caracul
  • caraculul
  • caraculu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • caracul
  • caraculului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carachiul
  • carachiulul
  • carachiulu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • carachiul
  • carachiulului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caracul (rasă) carachiul

  • 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: