CARACUL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m., s. n.] – Din fr. caracul.

caracul [At: DEX² / E: fr caracul] 1 sm Rasă de oi ale căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2 sn Blăniță de miel aparținând rasei caracul (1). 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caracul (2).

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. și n.] – Din fr. caracul.

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. – Variantă: carachiul s. m. și n.

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai căror miei au blană buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. Blăniță de miel aparținînd acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. și n.] – Fr. caracul.

CARACUL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].

CARACUL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniță de miel din această rasă. (< fr. caracul)

CARACHIUL s. m., s. n. v. caracul.

carachiul sm vz caracal

caracolac sm vz caraculac

CARACHIUL s.m. și n. v. caracul.

caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.

caracul s. n., (blănițe, confecții) pl. caraculuri

caracul