3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

capítul3 sn vz capitol

capitúl1 sm [At: ENC. ROM. I / Pl: ~i / E: it capitulo, lat capitulum] (Bis) 1 Corpul canonicilor1 (1) unei catedrale catolice. 2 Adunare a canonicilor (1). 3 Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 4 Loc în care se țin adunările clericilor catolici.

capítul2 sn [At: BOTANICA, 83 / Pl: ~e / E: fr capitule, lat capitulum] (Bot) Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele.

CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.

CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.

CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.

CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.

CAPÍTUL2 s. n. v. capitol.

CAPÍTUL1, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler și poartă numeroase flori apropiate unele de altele. Păpădia are florile strînse în capitul.

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum).

CAPÍTUL1 s. n. v. capitol.

capítul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capítuli

capítul2 (inflorescență) s. n., pl. capítule

CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].

CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule].

CAPÍTUL2 s.n. v. capitol.

CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo)

CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum)

CAPÍTUL2 ~e n. Inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. /<lat. capitulum, fr. capitule

CAPÍTUL1 ~i m. 1) Corpul canonicilor de la o catedrală catolică. 2) Adunare a canonicilor sau a altor catolici. 3) Loc unde are loc o astfel de adunare. /<it. capitulo, lat. capitulum

arată toate definițiile

Intrare: capitul (bis.)
capitul (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitul
  • capitulul
  • capitulu‑
plural
  • capituli
  • capitulii
genitiv-dativ singular
  • capitul
  • capitulului
plural
  • capituli
  • capitulilor
vocativ singular
plural
Intrare: capitul (bot.)
capitul2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitul
  • capitulul
  • capitulu‑
plural
  • capitule
  • capitulele
genitiv-dativ singular
  • capitul
  • capitulului
plural
  • capitule
  • capitulelor
vocativ singular
plural
Intrare: capitol
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitol
  • capitolul
  • capitolu‑
plural
  • capitole
  • capitolele
genitiv-dativ singular
  • capitol
  • capitolului
plural
  • capitole
  • capitolelor
vocativ singular
plural
capitul2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitul
  • capitulul
  • capitulu‑
plural
  • capitule
  • capitulele
genitiv-dativ singular
  • capitul
  • capitulului
plural
  • capitule
  • capitulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitul (bis.)

  • 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Adunare a canonicilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Adunare de călugări sau de alți clerici catolici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Loc în care se țin asemenea adunări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

capitul (bot.)

  • 1. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Păpădia are florile strânse în capitul.
      surse: DLRLC

etimologie:

capitol capitul

  • 1. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc.
    exemple
    • Am deschis cartea lui Petru Maior și i-am cetit un întreg capitol. NEGRUZZI, I 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare.
      surse: MDN '00 2 exemple
      exemple
      • figurat Victoria socialismului și trecerea treptată la comunism în U.R.S.S. constituie un nou capitol în istoria universală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 95.
        surse: DLRLC
      • Capitol din viață.
        surse: NODEX
  • 2. Subiect de conversație.
    surse: MDN '00 sinonime: chestiune problemă
  • comentariu abreviere cap.
    surse: DOOM 2

etimologie: