3 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.

CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.

CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.

capítul2 sn [At: BOTANICA, 83 / Pl: ~e / E: fr capitule, lat capitulum] (Bot) Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele.

capitúl1 sm [At: ENC. ROM. I / Pl: ~i / E: it capitulo, lat capitulum] (Bis) 1 Corpul canonicilor1 (1) unei catedrale catolice. 2 Adunare a canonicilor (1). 3 Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 4 Loc în care se țin adunările clericilor catolici.

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.

CAPÍTUL1, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler și poartă numeroase flori apropiate unele de altele. Păpădia are florile strînse în capitul.

CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum).

CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].

CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule].

CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum)

CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo)

CAPÍTUL1 ~i m. 1) Corpul canonicilor de la o catedrală catolică. 2) Adunare a canonicilor sau a altor catolici. 3) Loc unde are loc o astfel de adunare. /<it. capitulo, lat. capitulum

CAPÍTUL2 ~e n. Inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. /<lat. capitulum, fr. capitule

capitul n. 1. adunarea canonicilor unei catedrale (la Catolici); 2. Bot. grup de flori împreunate pe o axă.

*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într’un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.).

arată toate definițiile

Intrare: capitul (bis.)
capitul1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitul
  • capitulul
  • capitulu‑
plural
  • capituli
  • capitulii
genitiv-dativ singular
  • capitul
  • capitulului
plural
  • capituli
  • capitulilor
vocativ singular
plural
Intrare: capitul (bot.)
capitul2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitul
  • capitulul
  • capitulu‑
plural
  • capitule
  • capitulele
genitiv-dativ singular
  • capitul
  • capitulului
plural
  • capitule
  • capitulelor
vocativ singular
plural
Intrare: capitol
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitol
  • capitolul
  • capitolu‑
plural
  • capitole
  • capitolele
genitiv-dativ singular
  • capitol
  • capitolului
plural
  • capitole
  • capitolelor
vocativ singular
plural
capitul2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitul
  • capitulul
  • capitulu‑
plural
  • capitule
  • capitulele
genitiv-dativ singular
  • capitul
  • capitulului
plural
  • capitule
  • capitulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitul (bis.)

  • 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Adunare a canonicilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Adunare de călugări sau de alți clerici catolici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Loc în care se țin asemenea adunări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

capitul (bot.)

  • 1. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Păpădia are florile strânse în capitul.
      surse: DLRLC

etimologie:

capitol capitul

etimologie: