10 definiții pentru capitul (bis.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capitúl1 sm [At: ENC. ROM. I / Pl: ~i / E: it capitulo, lat capitulum] (Bis) 1 Corpul canonicilor1 (1) unei catedrale catolice. 2 Adunare a canonicilor (1). 3 Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 4 Loc în care se țin adunările clericilor catolici.

CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.

CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.

CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].

CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo)

CAPÍTUL1 ~i m. 1) Corpul canonicilor de la o catedrală catolică. 2) Adunare a canonicilor sau a altor catolici. 3) Loc unde are loc o astfel de adunare. /<it. capitulo, lat. capitulum

capitul n. 1. adunarea canonicilor unei catedrale (la Catolici); 2. Bot. grup de flori împreunate pe o axă.

*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într’un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capítul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capítuli

capítul (corp, adunare de canonici) s. m., pl. capítuli

Intrare: capitul (bis.)
capitul1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitul
  • capitulul
  • capitulu‑
plural
  • capituli
  • capitulii
genitiv-dativ singular
  • capitul
  • capitulului
plural
  • capituli
  • capitulilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitul (bis.)

  • 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Adunare a canonicilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Adunare de călugări sau de alți clerici catolici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Loc în care se țin asemenea adunări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: