4 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cápie sf [At: JAHRESBER. VIII, 315 / E: ns cf vsl кaли] 1 Cenuroză. 2 Animal care suferă de capie (1).

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor și caprinelor (provocată de localizarea teniei în creier) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija.

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija.

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor și bovinelor, provocată de fixarea embrionului unui vierme în centrii nervoși și care se manifestă prin amețeli, prin convulsii, prin mișcări grăbite și dezordonate. Ca prinși de capie, [boii] nu luau sama la izbituri. CAMILAR, N. II 47.

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei), care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate. ♦ Animal care suferă de această boală. – Comp. v. sl. kapija.

CÁPIE f. pop. (mai ales la oi) Boală a animalelor domestice, provocată de larva teniei și localizată în creier, manifestată prin amețeli, convulsii și mișcări dezordonate; cenuroză. [Sil. ca-pi-e] /<sl. capija

càpie f. 1. boală de creer a oilor care le face de se tot învârtesc pe loc cu mișcări convulzive până amețesc; 2. fig. mânie nebună, turbare de necaz. [Slav. KAPLIA, gută, lit. picătură (v. dambla); Mold. capchie: căpierea e concepută ca o paralizie cerebrală].

cápie f. (vsl. káplĭa, picătură. Cp. cu dambla). Un fel de turbare a oilor. – În est cápchie. V. răsfug.

capiu, ~ie [At: ȘINCAI, HR. III, 170/27 / V: ~pchin, ~ă (Pl: ~chini, ~chine) / Pl: ~ii / E: ns cf vsl ϰaпи] 1 a (D. ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie (1). 2 a (Fig; dom) Zăpăcit. 3 av (Îe) A umbla ~ A umbla ca nebunii, fără nici un scop.

căpiá vi [At: LB / P: ~pi~a / Pzi: ~iéz, (rar) cắpii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, caprine) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

CÁPIU, -IE, capii, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie. Oaie capie. 2. Fig. (Despre oameni) Năuc, buimac, zăpăcit; nebun. D-ar fi de țîță, și tot n-ar fi așa de proastă și capie. Zi-i făptură sucită și pace bună! DELAVRANCEA S.31. Acolo șade o măiastră, și oricine merge la dînsa se întoarce capiu. ISPIRESCU, L. 278. ◊ Expr. A umbla capiu = a umbla ca nebunii, fără nici un scop. Umbla capiu pînă-n seară. PANN, P. V. I 156.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.

CÁPIU ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zăpăcit; smintit; năuc. [Sil. ca-piu] /Din capie

A CĂPIÁ ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu

càpiu a. amețit, nebun: acolo șade o măiastră și oricine merge la dânsa, se întoarce capiu ISP. [V. capie].

arată toate definițiile

Intrare: capie
  • silabație: -pi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DER, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capie
  • capia
plural
  • capii
  • capiile
genitiv-dativ singular
  • capii
  • capiei
plural
  • capii
  • capiilor
vocativ singular
plural
Intrare: capiu
capiu adjectiv
  • pronunție: -piu pr. -pĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capiu
  • capiul
  • capiu‑
  • capie
  • capia
plural
  • capii
  • capiii
  • capii
  • capiile
genitiv-dativ singular
  • capiu
  • capiului
  • capii
  • capiei
plural
  • capii
  • capiilor
  • capii
  • capiilor
vocativ singular
plural
Intrare: căpia
  • silabație: -pi-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpia
  • căpiere
  • căpiat
  • căpiatu‑
  • căpiind
  • căpiindu‑
singular plural
  • căpia
  • căpiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpiez
(să)
  • căpiez
  • căpiam
  • căpiai
  • căpiasem
a II-a (tu)
  • căpiezi
(să)
  • căpiezi
  • căpiai
  • căpiași
  • căpiaseși
a III-a (el, ea)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpia
  • căpie
  • căpiase
plural I (noi)
  • căpiem
(să)
  • căpiem
  • căpiam
  • căpiarăm
  • căpiaserăm
  • căpiasem
a II-a (voi)
  • căpiați
(să)
  • căpiați
  • căpiați
  • căpiarăți
  • căpiaserăți
  • căpiaseți
a III-a (ei, ele)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpiau
  • căpia
  • căpiaseră
Intrare: căpie
căpie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)