2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. și refl. 1. A (se) instala pentru un timp oarecare într-un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. Refl. (Fig.) A se limita. – Din fr. cantonner.

cantona vir [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 6 / 5 / Pzi: ~nez / E: fr cantonner] 1 A se instala, pentru un timp oarecare, într-un cantonament (2). 2 A rămâne pe loc. 3 (Fig) A se limita.

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. 1. A se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. Refl. (Fig.) A se limita. – Din fr. cantonner.

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre: trupele în trecere printr-o localitate) A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor. – Trupele au cantonat în sat.

CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare în trecere) A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor. – Fr. cantonner.

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (Despre trupe) A (se) instala vremelnic în casele locuitorilor. [< fr. cantonner].

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament. II. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic). (< fr. cantonner)

A CANTONÁ ~éz 1. intranz. (despre militari) A se stabili într-un cantonament. 2. tranz. (militari) A instala temporar într-o localitate; a caza; a încartirui. /<fr. cantonner

cantonà v. 1. a distribui trupe în mai multe sate; 2. fig. a separa în pozițiuni izolate; 3. a se retrage într’un canton spre siguranță, a se izola.

CANȚONĂ, canțone, s. f. 1. Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, care a pregătit apariția fugii1. – Din it. canzone.

canțónă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: it canzone] 1 Poezie lirică italiană medievală de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești. 2 Cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală.

CANȚÓNĂ, canțone, s. f. 1. Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală. – Din it. canzone.

CANȚÓNĂ s.f. 1. Poezie lirică medievală, divizată în mai multe strofe, care, la primii poeți (Dante, Petrarca), păstrează aceeași ordine a rimelor și a versurilor ca în prima strofă. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, apropiat de cântecul popular. [< it. canzone].

CANȚÓNĂ s. f. 1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe. 2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renașterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică. (< it. canzone)

CANȚÓNĂ ~e f. înv. 1) (în evul mediu și în epoca Renașterii) Poezie lirică consacrată iubirii cavalerești. 2) (în epoca Renașterii) Melodie pe mai multe voci, asemănătoare cântecului popular italian. /<it. canzone

*cantonéz v. tr. (fr. cantonner; it. accantonare). Așez în cantonamente. V. intr. Mă așez (poposesc) în cantonamente. V. bivuachez, tăbărăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cantoná (a ~) vb., ind. prez. 3 cantoneáză

cantoná vb., ind. prez. 1 sg. cantonéz, 3 sg. și pl. cantoneáză

canțónă s. f., g.-d. art. canțónei; pl. canțóne

canțónă s. f., g.-d. art. canțónei; pl. canțóne

arată toate definițiile

Intrare: cantona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cantona
  • cantonare
  • cantonat
  • cantonatu‑
  • cantonând
  • cantonându‑
singular plural
  • cantonea
  • cantonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cantonez
(să)
  • cantonez
  • cantonam
  • cantonai
  • cantonasem
a II-a (tu)
  • cantonezi
(să)
  • cantonezi
  • cantonai
  • cantonași
  • cantonaseși
a III-a (el, ea)
  • cantonea
(să)
  • cantoneze
  • cantona
  • cantonă
  • cantonase
plural I (noi)
  • cantonăm
(să)
  • cantonăm
  • cantonam
  • cantonarăm
  • cantonaserăm
  • cantonasem
a II-a (voi)
  • cantonați
(să)
  • cantonați
  • cantonați
  • cantonarăți
  • cantonaserăți
  • cantonaseți
a III-a (ei, ele)
  • cantonea
(să)
  • cantoneze
  • cantonau
  • cantona
  • cantonaseră
Intrare: canțonă
canțonă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canțo
  • canțona
plural
  • canțone
  • canțonele
genitiv-dativ singular
  • canțone
  • canțonei
plural
  • canțone
  • canțonelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cantona

  • 1. A (se) instala pentru un timp oarecare într-un cantonament.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: tăbărî attach_file un exemplu
    exemple
    • Trupele au cantonat în sat.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A se opri și a se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor.
      surse: DLRLC DN
  • 2. A rămâne pe loc.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. reflexiv figurat A se limita.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: limita stabili

etimologie:

canțonă

  • 1. Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, care a pregătit apariția fugii.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: