cangrénă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~ / Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. [Var.: gangrénă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. Din cauza cangrenei, i s-a amputat piciorul, Fig. îngăduie-mi cangrena s-o tai din carne vie. MACEDONSKI, O. II 30. – Variantă: gangrénă (ANGHEL, PR. 94) s. f.

CANGRÉNĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. [Var.: gangrénă s. f.] – Fr. gangrène (lat. lit. gangraena).

cangrénă s. f., g.-d. art. cangrénei; pl. cangréne

CANGRÉNĂ s.f. (Med.) Alterare (ireversibilă) a unei părți din țesuturile animale, care se întinde și duce la distrugerea lor. [Var. gangrenă s.f. / < it. cangrena, fr. gangrène < gr. gangraina – rană].

CANGRÉNĂ s. f. 1. distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. 2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupție. (< fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)

cangrénă (cangréne), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. – Var. gangrenă. Fr. gangrène. Oricît ar fi de incorectă, forma cu c- pare a fi înlocuit definitv forma etimologică, cu siguranță datorită unei apropieri instinctive cu cancer. – Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.

CANGRÉNĂ ~e f. 1) Alterare a unui țesut din organism (ca urmare a unei infecții, a unui traumatism, a unor tulburări circulatorii etc.). 2) fig. Stare de descompunere morală, de corupție etc. [G.-D. cangrenei] /<fr. gangrene, lat. gangraena

cangrenă f. 1. nimicirea totală a vieții într’o parte a corpului: ea se întinde uneori repede și de aceea se taie membrul cangrenat; 2. fig. corupțiune morală.

cangrenă

cangrena vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ează / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.

gangrena v vz cangrena

gangrenă sf vz cangrenă

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.