CANGRENĂ, cangrene, s. f. Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe. [Var.: gangrenă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

cangrenă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~ / Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.

*CANGRENĂ, *GANGRENĂ (pl. -ene) sf. 1 🩺 Starea unei părți a corpului cu desăvîrșire nimicită și în care nu se mai produce nici unul din fenomenele vieții (circulațiune, sensibilitate, etc.); e o boală primejdioasă care se întinde repede la părțile vecine ¶ 2 Fig. Stare decăzută a moravurilor, putreziciune morală într’o societate; propagarea cu repeziciune a unor doctrine primejdioase: păstrau ... calitățile moștenite de la străbuni și neatinse de cangrena fanariotismului ALECS. [fr. gangrène].

CANGRENĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. [Var.: gangrenă s. f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena.

CANGRENĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.

CANGRENĂ, cangrene, s. f. Distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. Din cauza cangrenei, i s-a amputat piciorul, Fig. îngăduie-mi cangrena s-o tai din carne vie. MACEDONSKI, O. II 30. – Variantă: gangrenă (ANGHEL, PR. 94) s. f.

CANGRENĂ, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. [Var.: gangrenă s. f.] – Fr. gangrène (lat. lit. gangraena).

CANGRENĂ s.f. (Med.) Alterare (ireversibilă) a unei părți din țesuturile animale, care se întinde și duce la distrugerea lor. [Var. gangrenă s.f. / < it. cangrena, fr. gangrène < gr. gangraina – rană].

CANGRENĂ s. f. 1. distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal. 2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupție. (< fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)

CANGRENĂ ~e f. 1) Alterare a unui țesut din organism (ca urmare a unei infecții, a unui traumatism, a unor tulburări circulatorii etc.). 2) fig. Stare de descompunere morală, de corupție etc. [G.-D. cangrenei] /<fr. gangrene, lat. gangraena

cangrenă f. 1. nimicirea totală a vieții într’o parte a corpului: ea se întinde uneori repede și de aceea se taie membrul cangrenat; 2. fig. corupțiune morală.

CANGRENA, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrena vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

cangrena vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ează / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.

gangrena v vz cangrena

gangrenă sf vz cangrenă

*CANGRENA, *GANGRENA (-enez) vb. intr. și refl. 1 🩺 A da în cangrenă, a deveni cangrenos ¶ 2 Fig. A corupe [fr. gangrener].

CANGRENA, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrena vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.

CANGRENA, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrena vb. I] – Fr. gangrener.

CANGRENA vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].

GANGRENA vb. I. v. cangrena.

GANGRENĂ s.f. v. cangrenă.

CANGRENA vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)

A SE CANGRENA pers. 3 se ~ează intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener

cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.

*gangrénă f., pl. e (vgr. gággraina, d. gráo, graĭno, rod). Distrugerea completă a viețiĭ organice într’o parte moale, care distrugere amenință și restu corpuluĭ: gangrena e frecŭentă în spitalele militare de campanie. Bot. Boală care distruge scoarța și lemnu arborilor. Fig. Corupțiune: gangrena politică. – Fals cangrenă.

*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s’a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-.

cangrenă s. f., g.-d. art. cangrenei; pl. cangrene

cangrenă s. f., g.-d. art. cangrenei; pl. cangrene

cangrenă s. f., g.-d. art. cangrenei; pl. cangrene

cangrenă

cangrenă, -ne.

cangrena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangrenează, imperf. 3 pl. se cangrenau; conj. prez. 3 să se cangreneze; ger. cangrenându-se

cangrena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangrenează

cangrena vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangrenează

CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.)

CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un țesut care se ~.)

cangrenă (cangrene), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism. – Var. gangrenă. Fr. gangrène. Oricît ar fi de incorectă, forma cu c- pare a fi înlocuit definitv forma etimologică, cu siguranță datorită unei apropieri instinctive cu cancer. – Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.

cangrenă Dicționarele noastre citează forma cangrenă ca o variantă lui gangrenă, fără nici o explicație (Scriban declară „falsă” forma cu c-). În RRLi., XII, p. 457, recenzînd БEP, am notat că la ϰангpeнен ar fi trebuit să spună ceva și despre rom. cangrenă. Dar c- e mult mai răspîndit: prima atestare în franceză e cu c- (Dauzat-Mitterand-Dubois, s.v. gangrène), vezi cancrena, tc. kangren și în sfîrșit, cel mai important, gr. ϰάγγραινα. Cel puțin pentru limba noastră, dacă nu și pentru celelalte, originea trebuie văzută în limba greacă.

GANGRÉNĂ (CANGRÉNĂ) (< fr., it.) s. f. (MED.) Necroză combinată cu putrefacție a unor țesuturi sau organe, datorită suprimării circulației arteriale (g. uscată) sau venoasă (g. umedă), de origine infecțioasă. Apare frecvent la extremitățile inferioare în cursul degerăturilor, bolilor obstructive ale artelor sau venelor etc. ◊ G. gazoasă = boală toxiinfecțioasă gravă, datorată pătrunderii și dezvoltării în organism a unor microbi anaerobi (Clostridium perfringens sau aedematiens, Vibrionum septicum) și caracterizată prin edem local, stare septică etc.