5 intrări

92 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canéle sfp [At: BORZA, D. / E: ns cf cană1] (Bot; reg) Belșiță (Canna indica),

CANÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caneá s. f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea” < ngr. kanélla, bg. kanela).

CÁNĂ1, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne.

CÁNĂ1, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne.

CÁNĂ2, căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește pentru a bea sau a scoate lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne.

CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nicio ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.

CẤNE s. m. v. câine.

caná2 sf [At: POLIZU / Pl: cănele / E: tc kyna, bg кана] (Înv) Căneală.

ca2 sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: căni, (reg) cane / E: bg кана, ger Kanne] 1 Vas cu toartă, care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare Si: canceu (1). 2 Conținutul unui astfel de vas Si: canceu (2). 3 Conținutul împreună cu vasul Si: canceu (3). 4 Vas de formă cilindrică, în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă la cardele și laminoarele din filaturi.

cánă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr canne] (Bot; reg) 1 Belșiță (Cana indica). 2 Papucul domnișoarei (Impatiens sultani).

canea a, sf [At: TDRG / V: ~na1, ~ne / Pl: ~ele / E: refăcut din canele (pll canelă)] 1-2 Cep de lemn sau de metal fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas.

câine sm [At: MOXA, 363/29 / V: (reg) câne[1] / Pl: ~ni / E: ml canis] 1 Mamifer carnivor din familia canidelor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris) 2 (Irn; îe) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca ~le cu pisica sau a se mânca ca ~nii Se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc și se ceartă întruna. 3 (Îe) A tăia frunză la ~ni A trândăvi. 4 (Îae) A nu avea nici o ocupație. 5 (Îe) A trăi ca ~le la stână A trăi bine. 6 (Îe) Nu e nici ~ nici ogar Nu are o situație clară. 7 (Îae) Nu aparține unei categorii determinate. 8 (Îe) Nu-i numai un ~ ciunt de coadă Aspectul în discuție este comun și altora. 9 (Îe) Viață de ~ Viață grea, plină de lipsuri. 10 (Irn; îe) Umblă ~nii cu covrigi (sau colaci) în coadă E mare belșug. 11 Epitet dat unui om rău. 12 (Ast; pop; îc) ~le-Mare Numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius). 13 (Ast; pop; îc) ~le-Mic Numele unei constelații boreale, situate între Hidra și Orion. 14 (Zlg; îc) ~-de-mare Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achantias vulgaris). 15 (Ent; îc) ~le-babei Larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. 15 Masa de lucru a dogarului. corectată

  1. cânecâne Ladislau Strifler

ciocrác sm [At: H III, 118 / E: Ciocrac (o parte din Șcheii Brașovului) csnp] Nume al unui câine ciobănesc.

CANÁ s. f. v. canea.

CÁNĂ2, căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne.

CANEÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caná s. f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea” < ngr. kanélla, bg. kanela).

CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.

CÁNĂ, căni, s. f. Vas cu toartă, fabricat din pămînt, sticlă, porțelan, metal etc., care servește la băut sau la scoaterea unui lichid din alt vas mai mare. V. ulcică. S-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. O cană mare de lut plină cu vin de Odobești. CREANGĂ, A. 97. Cat în cofă, apă nu-i, Cana-i cu pelin în cui. ȘEZ. III 158. ♦ Conținutul acestui vas. O cană de lapte.Pl. și: cane (TEODORESCU, P. P. 58).

arată toate definițiile

Intrare: canele
canele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cana / canea
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cana
  • canaua
plural
  • canale
  • canalele
genitiv-dativ singular
  • canale
  • canalei
plural
  • canale
  • canalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canea
  • caneaua
plural
  • canele
  • canelele
genitiv-dativ singular
  • canele
  • canelei
plural
  • canele
  • canelelor
vocativ singular
plural
Intrare: cană (bot.)
cană2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • cana
plural
  • cane
  • canele
genitiv-dativ singular
  • cane
  • canei
plural
  • cane
  • canelor
vocativ singular
plural
Intrare: cană (vas)
cană1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • cana
plural
  • căni
  • cănile
genitiv-dativ singular
  • căni
  • cănii
plural
  • căni
  • cănilor
vocativ singular
plural
cană2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca
  • cana
plural
  • cane
  • canele
genitiv-dativ singular
  • cane
  • canei
plural
  • cane
  • canelor
vocativ singular
plural
Intrare: câine
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câine
  • câinele
plural
  • câini
  • câinii
genitiv-dativ singular
  • câine
  • câinelui
plural
  • câini
  • câinilor
vocativ singular
  • câine
plural
  • câinilor
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câne
  • cânele
plural
  • câni
  • cânii
genitiv-dativ singular
  • câne
  • cânelui
plural
  • câni
  • cânilor
vocativ singular
  • câne
plural
  • cânilor

cana / canea canea

  • 1. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Refăcut din canele (pluralul lui canelă, rar „canea” din limba neogreacă kanélla, limba bulgară kanela).
    surse: DEX '09 DEX '98

cană (bot.)

etimologie:

cană (vas)

  • 1. Vas cu toartă care servește pentru a bea sau a scoate lichide dintr-un vas mai mare.
    exemple
    • S-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281.
      surse: DLRLC
    • O cană mare de lut plină cu vin de Odobești. CREANGĂ, A. 97.
      surse: DLRLC
    • Cat în cofă, apă nu-i, Cana-i cu pelin în cui. ȘEZ. III 158.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui astfel de vas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • O cană de lapte.
        surse: DLRLC
  • 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

câine familiaris câne

  • 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cînele zvîcni înainte și prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82.
      surse: DLRLC
    • Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni... «Te-or răzbuna copiii mei! – Și-acum mă taie, dacă vrei, Și-aruncă-mă la cîni!» COȘBUC, P. I 114.
      surse: DLRLC
    • Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143.
      surse: DLRLC
    • Păcat, sărmanul, să moară ca un cîne. CREANGĂ, P. 330.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie În satul fără câini, te plimbi fără băț = unde nu te simți în primejdie, nu-ți iei măsuri de apărare.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie ironic A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie A tăia frunză la câini = a nu avea nicio ocupație.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: trândăvi
    • 1.4. expresie A trăi ca câinele la stână = a trăi bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A petrece ca câinele în car = a petrece rău.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.8. expresie Câinele care latră nu mușcă = cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.11. expresie Porc de câine.
      surse: DLRLC
    • 1.12. expresie A ieși ca câinele din iarnă = a fi foarte slab.
      surse: DLRLC
    • 1.13. expresie A da cu căciula în câini.
      surse: DLRLC
    • 1.14. expresie Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.15. expresie ironic Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • rar Trăiesc de cînd cîinii purtau colaci în coadă. ALECSANDRI, T. I 358.
        surse: DLRLC
    • 1.16. Epitet dat unui om rău, hain.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ne-ai vîndut cu mîinile legate, cîine! DAVIDOGLU, O. 111.
        surse: DLRLC
      • 1.16.1. expresie A fi câine = a fi rău, hain.
        exemple
        • Destinul ne-a fost cîine. TULBURE, V. R. 26.
          surse: DLRLC
        • Dar, zău, doru-i mare cîne, Peste multe dealuri vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93.
          surse: DLRLC
      • 1.16.2. expresie A-i fi cuiva câine = a te purta cu cineva cu cruzime, în mod hain.
        surse: DLRLC

etimologie: