2 intrări
32 de definiții
- explicative DEX (22)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (4)
Explicative DEX
CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”.
CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÂINESC, -EASCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂINESC, -EASCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căni3 vt [At: ȚIPLEA, P. P. 75 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Trs) A atinge pe cineva cu mâna, făcându-i semn.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căni2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A înviora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căni1 vtr [At: CREANGĂ, P. 111/ Pzi: ~nesc / E: ns cf tc kina] (Pop) 1-2 A (-și) vopsi (în negru) mai ales părul. 3-4 A (se) murdări cu cărbune sau cu funingine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
câinesc, ~ească a [At: ȚICHINDEAL, F. 10 / V: cân~, cănească / Pl: ~ești / E: câine + -esc] 1 Specific câinelui (1). 2 Privitor la câine (1). 3 Care provine de la câine (1). 4 Care aparține câinelui (1). 5 (Îs) Dinte ~ Canin. 6 Rău la inimă Si: hain. 7 (D. vreme, situații, împrejurări) Potrivnic omului, greu de suportat Si: aspru, câinos (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cânesc, ~ească a vz câinesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A văpsi, a boi (în spec. cu negru) părul, barba, etc.: își cănea părul și barba cu cireșe negre CRG.. II. vb. refl. A-și văpsi părul (barba, etc.) [refăcut din căneală].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂNIT I. adj. p. CĂNI: barbă ~ă ¶ ¶ contr. NECĂNIT. II. sbst. Faptul de a căni.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CÎINESC, Mold. Tr.-Carp. CÎNESC adj. 1 De cîine, privitor la cîini: O tu ce prezidezi senatul cîinesc, Te rog să mă asculți (ALX.); 🩺 Ⓟ boală cîinească 👉 BOALĂ ¶ 2 Ⓕ Rău, nemilos, neîndurat: nimeni nu-l scapă din ghiara cămătarului ... cu suflet ~ (JIP.) ¶ 3 🫀 Dinte ~, dinte canin: omul și lupul sunt lăsați ca să manînce carne, dinții lor cei cîinești o dovedesc (ODOB.) ¶ 4 🌿 BURUIANĂ-CÎINEASCĂ = TREPĂDĂTOARE 1, BREI 1 ¶ 5 🌿 LEMN-CÎINESC, arbust cultivat adesea prin grădini, pentru garduri; numit și „lemnul-cîinelui”, „măliniță” sau „mălin-negru” (Ligustrum vulgare).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păr, la barbă etc.) A vopsi, a boi (mai ales cu negru). Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95. A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai îrmdt roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎINESC, -EASCĂ, cîinești, adj. 1. De cîine, al cîinilor. (Într-o fabulă) O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. Fig. (Despre situații, împrejurări și mai ales despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat, aspru, cumplit. Afară e o vreme cîinească. CARAGIALE, O. II 226. Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, în ploaie, fără foc, hrănit rău. Viața asta cîinească m-a făcut sănătos. GHICA, A. 412. – Variantă; (Transilv., Mold.) cînesc, -ească adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎNESC, -EASCĂ adj. v. cîinesc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lîna etc. – Din căneală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CÎINESC, -EASCĂ, cîInești, adj. 1. De cîine, al cîinilor. ♦ Expr. (Pop.) Dinte cîinesc = dinte canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru. [Pr. și: (reg.) cînesc, -ească] – Din cîine + suf. -esc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CĂNI ~esc tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂINESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig ~. Viață ~ească. /câine + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cănì v. 1. a înnegri cu căneală barba, părul, sprâncenile; 2. Mold. a boi vitele în frunte spre a fi cunoscute de cele străine. [Derivat din cănea(lă)).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
câinesc a. 1. ce ține de câine: lemn câinesc, boală câinească; 2. fig. rău: suflet câinesc, vreme câinească.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cănésc v. tr. (d. caná 2). Văpsesc păru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cînésc (est) și cîĭ- (vest), -eáscă adj. De cîne, canin: neamu cînesc. Fig. Crud, hain: inimă cînească (ca a cîneluĭ față de dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ). Plin de suferință: muncă, răbdare cînească. Dințiĭ cîneștĭ, ceĭ între care se cuprund inciziviĭ și care-s maĭ ĭeșițĭ de cît ceĭ-lalțĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
căni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănesc, 3 sg. cănește, imperf. 1 căneam; conj. prez. 1 sg. să cănesc, 3 să cănească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
câinesc adj. m., f. câinească; pl. m. și f. câinești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănesc, imperf. 3 sg. cănea; conj. prez. 3 să cănească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
câinesc adj. m., f. câinească; pl. m. și f. câinești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănesc, imperf. 3 sg. cănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
câinesc adj. m., f. câinească; pl. m. și f. câinești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CÂINESC adj. v. aspru, canin, greu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂINESC adj. v. aspru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÎINESC adj. aspru, brutal, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîinesc adj. v. ASPRU. CANIN. GREU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A81) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
căni, cănescverb
- 1. A vopsi (în negru), mai ales părul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95. DLRLC
- A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. DLRLC
- Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5. DLRLC
-
etimologie:
- kina „căneală” DEX '09 DEX '98
câinesc, câineascăadjectiv
- 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: canin
- O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151. DLRLC
- 1.1. Dinte câinesc = canin. DEX '09 DEX '98sinonime: canin
-
- 2. Despre atitudinea, manifestările cuiva: dușmănos, hain, rău. DEX '09 DEX '98
- 2.1. (Despre vreme, situații, împrejurări) Vrăjmaș omului, greu de suportat. DEX '09 DLRLC
- Afară e o vreme cîinească. CARAGIALE, O. II 226. DLRLC
- Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, în ploaie, fără foc, hrănit rău. Viața asta cîinească m-a făcut sănătos. GHICA, A. 412. DLRLC
-
-
etimologie:
- Câine + -esc. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.