14 definiții pentru cam cani (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cam av [At: PRAV. 202 / V: can / E: camai] 1 Aproximativ Cam pe vremea aceea trăia bunicul. 2 Destul de... Vremea este cam rece. 3 Mai (mult) Cam rar domn au fost ca Antioh-vodă. 4 (Puțin) prea Săniuța e cam strâmtă pentru copii. 5 (Mai ales înainte de verbe) Mai că... Acest lucru cam supără pe tata.

CAM adv. 1. Aproximativ, aproape. Cam pe vremea aceea trăia bunicul. ♦ Oarecum, întrucâtva. Căsătoria s-a făcut cam pe ascuns. 2. Destul de...; prea. Vremea e cam rece. Haina e cam lungă. – Din camai (înv. „și mai” < lat.).

CAM adv. 1. Aproximativ, aproape. Cam pe vremea aceea trăia bunicul. ♦ Oarecum, întrucâtva. Căsătoria s-a făcut cam pe ascuns. 2. Destul de...; prea. Vremea e cam rece. Haina e cam lungă. – Din camai (înv. „și mai” < lat.).

CAM adv. 1. (Restrînge ideea exprimată de cuvintele următoare) Aproape, aproximativ. Calul se urcă ca vîntul pînă cam deasupra ei. ISPIRESCU, L. 5. Aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 27. Cam pe vremea aceea trăia moș Nichifor... pe cînd bunicul bunicului meu fusese cimpoiaș la cumătria lui moș Dediu. CREANGĂ, P. 105. Să vorbesc romînește cam în felul «Franțozitelor» răposatului Costache Faca. ODOBESCU, S. III 25. ♦ Oarecum. Cununia se făcu cam pe sub ascuns. ISPIRESCU, L. 53.. O ia cam pe departe și-i spune... CREANGĂ, P. 171. ◊ (Întărit prin «oarecum» sau prin forma diminutivală a adjectivului determinat) Bine... zise împăratul, uitindu-se la dînșii cam acru oarecum. CREANGĂ, P. 257. Un flăcău cam negrișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ♦ Puțin, întrucîtva. Plecă... simțind că-i cam tremurau picioarele. ISPIRESCU, L. 9. A început a se cam lua și el pe gînduri de năzdrăvăniile lui. CREANGĂ, P. 323. Cînd era mică, a căzut din scrînciob și de atunci e cam șchioapă. NEGRUZZI, S. I 59. 2. Destul de..., prea. E cam mult de atunci, ț’țacă Leonă. SADOVEANU, N. F. 7. Cu bagajele are să fie mai greu, spuse călătorul. Sînt cam grele. C. PETRESCU, 280. Tîrgul era cam departe și iarmarocul pe șfîrșite. CREANGĂ, P. 39. Săniuța... e cam strîmtă pentru doi. ALECSANDRI, P. A. 114. ◊ Expr. A se cam mai duce = a pleca de-a binelea, a se duce pe-aici încolo. Fiul craiului... încalecă calul... apoi face o săritură înapoi și una înainte și se cam mai duc la împărăție. CREANGĂ, P. 199.

CAM adv. 1. Aproximativ, aproape. Cam pe vremea aceea trăia moș Nichifor (CREANGĂ). ♦ Oarecum, întrucâtva. Cununia se făcu cam pe sub ascuns (ISPIRESCU). 2. Destul de..., prea. Săniuța... e cam strâmtă pentru doi (ALECSANDRI). – Din camai (înv., < lat. quam magis).

CAM adv. 1) La vreo; aproximativ; aproape. ~ la doi kilometri. 2) Într-o măsură oarecare; întrucâtva; oarecum. ~ bolnav. Vremea este ~ rece. /<lat. quam magis

cam adv. care exprimă: 1. o aproximațiune: cam pe seară, cam așa; 2. o restricțiune: cam tânăr, cam roșiu. [Vechiu rom. cămai, mai=lat. QUAM MAGIS].

cam adv. (din camaĭ, apoĭ cama, ca mrom. și numa îld. numaĭ). Aproape, aproximativ, puțin, întru cît-va: cam pe înserate, cam, cu frică, mă cam tem. Prea: cam puțină mîncare pentru atîțĭa oamenĭ. De-o-cam-dată (saŭ deocamdată), pentru un moment: de-o-cam-dată e pace. – Și can (Maram.) și canĭ (Vechĭ. Cant.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAM adv. 1. v. aproximativ. 2. v. oarecum. 3. nițel, puțin. (E ~ bolnav.) 4. v. prea. 5. v. mai.

CAM adv. 1. aproape, aproximativ, circa, vreo, (pop.) ca, la, (înv.) pregiur. (Au trecut ~ două secole...) 2. întrucîtva, oarecum, (înv.) oarece, oareșice. (Îi era ~ necunoscut drumul.) 3. nițel, puțin. (E ~ bolnav.) 4. exagerat, excesiv, prea. (Rochie ~ scurtă.) 5. mai, (înv.) camai. (~ rar așa om.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cam adv. – Puțin, aproximativ, aproape; îndică faptul că o anumită afirmație nu trebuie înțeleasă în sensul său strict, ci cu o oarecare restrîngere. Lat. quam (Cipariu, Gram., 128; Cihac; REW 6928; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 202). După Pușcariu 264, s-ar explica mai bine prin lat. quam magis, al cărui rezultat normal ca mai (mr. cama) s-ar fi redus ulterior la cam. Spitzer, Mitt. Wien, 140, a atras atenția asupra corespondenței cu ngr. ϰἄν < ϰαì ἄν (în expresia ca ϰάμποσος „destul de mare”, ϰάπως „oricare” etc.), fără a putea preciza însă dacă modismul este propriu rom. sau ngr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CANI- „cîine”. ◊ L. canis „cîine” > fr. cani > rom. cani-.~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a medicinii veterinare care se ocupă cu creșterea cîinilor; sin. cinologie, chinologie; ~form (v. -form), adj., care are forma unui cîine.

Intrare: cam
cam adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • cam
cani (adverb) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • cani
cani (pref.) adverb
prefix (I7-P)
Surse flexiune: DOR
  • cani