3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calvín, ~ă [At: IORGA, L. I, 414 / Pl: ~i, ~e / E: Calvin] 1 a Care aparține calvinismului (1) Si: calvinesc (1), calvinist (1). 2 a Referitor la calvinism (1) Si: calvinesc (2), calvinist (2). 3 a Care provine de la calvinism (1) Si: calvinesc (3), calvinist (3). 4 a Specific calvinismului (1) Si: calvinesc (4), calvinist (4). 5 smf Adept al calvinismului (1) Si: calvinist (5).

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj. 1. Care ține de calvinism. Influența propagandei calvine. ◊ (Substantivat) Adept al calvinismului. 2. Fig. (Popular) Tiran, rău, hain. Ian, mai bine, dă-mi un fum de țigară...Ți-aș da, că nu-s calvin la inimă. CAMILAR, N. I 363.

CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului. – Din Calvin (nume propriu).

CALVÍN, -Ă adj. Care aparține calvinismului; privitor la calvinism. // s.m. și f. Adept al calvinismului. [< Jean Calvin – propagator al Reformei în Franța și Elveția].

CALVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin)

CALVÍN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al calvinismului. /Din Calvin n. pr.

CALVÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de calvinism; propriu calvinismului. /Din Calvin n. pr.

Calvin, (Ioan) m. fundatorul protestantismului, în Franța și Elveția. La Geneva fu capul, trufaș și tiran, al unei adevărate teocrații (1509-1564).

*calvín, -ă s. (d. numele sectaruluĭ Calvin). Calvinist, adept al luĭ Calvin. Adj. Calvinesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; adj. f., s. f. calvínă, pl. calvíne

calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; f. sg. calvínă, pl. calvíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALVÍN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)

CALVIN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calvín (calvínă), adj. – Calvinist. De la Calvin. Atestări din sec. XVII, dar probabil aparține sec. anterior. – Der. calvinesc, adj. (calvinist); calvini, vb. (a converti la calvinism); calvinism, s. n.; calvinist, s. m.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALVIN [calvẽ], Jean (1509-1564), reformator religios și scriitor francez. Autor al operei teologice „Instituția religiei creștine”, devenită baza cultului creștin reformat, numit ulterior calvinism. Fondator și conducător al republicii teocratice din Geneva (1541), după al cărei model s-au constituit numeroase alte biserici reformate. Prozator preclasic, renumit pentru rigoarea stilului său („Catehism”, „Tratat asupra eternei predestinări”).

CALVIN Ioan, cca 1800, din fostul județ Săcueni (Vieri 7 – 8); cf. satul Calvini din același județ; Calvian, D. (î Div).

Intrare: Calvin
Calvin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Calvin
Intrare: calvin (adj.)
calvin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvin
  • calvinul
  • calvinu‑
  • calvi
  • calvina
plural
  • calvini
  • calvinii
  • calvine
  • calvinele
genitiv-dativ singular
  • calvin
  • calvinului
  • calvine
  • calvinei
plural
  • calvini
  • calvinilor
  • calvine
  • calvinelor
vocativ singular
plural
Intrare: calvin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvin
  • calvinul
  • calvinu‑
plural
  • calvini
  • calvinii
genitiv-dativ singular
  • calvin
  • calvinului
plural
  • calvini
  • calvinilor
vocativ singular
  • calvinule
  • calvine
plural
  • calvinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calvin (adj.)

etimologie:

calvin, -ă (persoană) calvin calvină

etimologie: