calvin, ~ă [At: IORGA, L. I, 414 / Pl: ~i, ~e / E: Calvin] 1 a Care aparține calvinismului (1) Si: calvinesc (1), calvinist (1). 2 a Referitor la calvinism (1) Si: calvinesc (2), calvinist (2). 3 a Care provine de la calvinism (1) Si: calvinesc (3), calvinist (3). 4 a Specific calvinismului (1) Si: calvinesc (4), calvinist (4). 5 smf Adept al calvinismului (1) Si: calvinist (5).

*CALVIN I. adj. Calvinesc. II. sm., CALVINĂ (pl. -ne) sf. Calvinist(ă) [npr. Calvinus].

Calvin, (Ioan) m. fundatorul protestantismului, în Franța și Elveția. La Geneva fu capul, trufaș și tiran, al unei adevărate teocrații (1509-1564).

CALVIN [calvẽ], Jean (1509-1564), reformator religios și scriitor francez. Autor al operei teologice „Instituția religiei creștine”, devenită baza cultului creștin reformat, numit ulterior calvinism. Fondator și conducător al republicii teocratice din Geneva (1541), după al cărei model s-au constituit numeroase alte biserici reformate. Prozator preclasic, renumit pentru rigoarea stilului său („Catehism”, „Tratat asupra eternei predestinări”).

CALVIN Ioan, cca 1800, din fostul județ Săcueni (Vieri 7 – 8); cf. satul Calvini din același județ; Calvian, D. (î Div).