opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALOFIL, -Ă, calofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S. m. și f. Adept al calofiliei. – Din fr. callophile.

calofil, ~ă [At: CONTEMPORANUL, nr. 104, 5/4, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr callophile] (Lit) 1-2 a Care denotă calofilie (1-2) Si: calofilic (1). 3-4 smf Adept al calofiliei (1-2) Si: calofilic (2).[1]

  1. Dar calofilic nu are sens de substantiv. — gall

CALOFIL, -Ă, calofili, -e, adj., s. m. și f. (Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S. m. și f. Adept al calofiliei. – Din gr. kallos „frumos” și philos „iubitor”.

CALOFIL, -Ă adj. (Despre scris, stil) Frumos, caligrafic. [Cf. fr. callophile].

CALOFIL, -Ă I. adj. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic. II. s. m. f. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei. (< calo + -fil2)

CALOFIL2 ~i m. Adept al calofilismului. /<gr. kallos + philos

CALOFIL1 ~ă (~i, ~e) (despre stil) Care ține de calofilism; propriu calofilismului. /<gr. kallos + philos

CALO s.m. v. călău.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calofil adj. m., s. m., pl. calofili; adj. f., s. f. calofilă, pl. calofile

calofil adj. m., s. m., pl. calofili; adj. f., s. f. calofilă, pl. calofile

calofil adj. m., pl. calofili; f. sg. calofilă, pl. calofile

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CALO- „frumos, simetric”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. callo-, engl. id. > rom. calo-. □ ~fil1 (v. -fil1), adj., iubitor de frumos; ~fil2 (v. -fil2), adj., cu frunze simetrice; ~filie (v. -filie1), s. f., preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică pentru propria-i frumusețe; ~podiu (v. -podiu), s. n., bractee mare care învelește unele inflorescențe; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de fotografiere, care utilizează clorura de argint ca sensibilizator și clorura de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.

Intrare: calofil (bot.)
calofil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calofil
  • calofilul
  • calofilu‑
  • calofilă
  • calofila
plural
  • calofili
  • calofilii
  • calofile
  • calofilele
genitiv-dativ singular
  • calofil
  • calofilului
  • calofile
  • calofilei
plural
  • calofili
  • calofililor
  • calofile
  • calofilelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: calofil (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calofil
  • calofilul
  • calofilu‑
plural
  • calofili
  • calofilii
genitiv-dativ singular
  • calofil
  • calofilului
plural
  • calofili
  • calofililor
vocativ singular
  • calofilule
  • calofile
plural
  • calofililor
Intrare: calofil (stil)
calofil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calofil
  • calofilul
  • calofilu‑
  • calofilă
  • calofila
plural
  • calofili
  • calofilii
  • calofile
  • calofilele
genitiv-dativ singular
  • calofil
  • calofilului
  • calofile
  • calofilei
plural
  • calofili
  • calofililor
  • calofile
  • calofilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calofil, calofilisubstantiv masculin
calofilă, calofilesubstantiv feminin

  • 1. Adept al calofiliei. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

calofil, calofilăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.