6 definiții pentru calofil (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calofíl, ~ă [At: CONTEMPORANUL, nr. 104, 5/4, ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr callophile] (Lit) 1-2 a Care denotă calofilie (1-2) Si: calofilic (1). 3-4 smf Adept al calofiliei (1-2) Si: calofilic (2).[1]

  1. Dar calofilic nu are sens de substantiv. — gall

CALOFÍL, -Ă, calofili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S. m. și f. Adept al calofiliei. – Din fr. callophile.

CALOFÍL, -Ă, calofili, -e, adj., s. m. și f. (Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S. m. și f. Adept al calofiliei. – Din gr. kallos „frumos” și philos „iubitor”.

CALOFÍL, -Ă I. adj. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic. II. s. m. f. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei. (< calo + -fil2)

CALOFÍL2 ~i m. Adept al calofilismului. /<gr. kallos + philos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calofíl adj. m., s. m., pl. calofíli; adj. f., s. f. calofílă, pl. calofíle

Intrare: calofil (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calofil
  • calofilul
  • calofilu‑
plural
  • calofili
  • calofilii
genitiv-dativ singular
  • calofil
  • calofilului
plural
  • calofili
  • calofililor
vocativ singular
  • calofilule
  • calofile
plural
  • calofililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calofil, -ă (persoană) calofil calofilă

  • 1. Adept al calofiliei.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: