CALO- „frumos, simetric”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. callo-, engl. id. > rom. calo-. □ ~fil₁ (v. -fil₁), adj., iubitor de frumos; ~fil₂ (v. -fil₂), adj., cu frunze simetrice; ~filie (v. -filie₁), s. f., preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică pentru propria-i frumusețe; ~podiu (v. -podiu), s. n., bractee mare care învelește unele inflorescențe; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de fotografiere, care utilizează clorura de argint ca sensibilizator și clorura de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.