calin, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr câlin] (Fit) 1 (D. oameni) Căruia îi place să se alinte sau să fie alintat. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Dezmierdător. 3 (D. oameni) Lingușitor. 4 (D. oameni) Ipocrit.

calină sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ne / E: bg калина] (Reg) Cumnată.

călină sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne / E: bg калина] Fructul călinului¹ (1), de culoare roșie, de mărimea unui bob și cu gust acrișor, folosit în medicină.

❍CĂLINĂ² (pl. -ine) sf. Olten. Cumnată (adresîndu-se o femeie alteia, cînd bărbații lor sînt frați; tot astfel se adresează o fată nevestei fratelui său) [blg. kalina].

CĂLINĂ¹ (pl. -ne) sf. 🌿 Bobița roșie, acricioasă și răcoritoare, ceva mai mică decît cireașa, pe care o produce călinul: călina se folosește contra tusei BRL..

CĂLINĂ, căline, s. f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor; e întrebuințat contra tusei și în afecțiuni de stomac. Am mîncat, badeo, căline, Să nu mă sărute nime. SEVASTOS, C. 50. Foaie verde trei căline... TEODORESCU, P. P. 287. ◊ Fig. Să le cînte pe Kira Kiralina, Floare din grădină. Rumenă călină. GALACTION, O. I 265.

CĂLINĂ, căline, s. f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor. – Bg. kalina.

CALIN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].

CALIN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)

CALIN ~ă (~i, ~e) Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin

CĂLINĂ ~e f. Fructul călinului. /<bulg. kalina

călină f. fructul călinului, acrișor și răcoritor, a cărei zeamă fiartă e întrebuințată ca leac în contra tusei.

călínă f., pl. e (bg. kalina, fruct de călin, soră maĭ mică a bărbatuluĭ; rut. kalina). Fruct de călin. Olt. Fam. Epitet alintător uneĭ cumnate maĭ micĭ orĭ între femeĭ (Izv. Sept. 1923, 22 și rev. I. Crg. 2, 163). Munt. Nume de țărancă. A poftit Călina la teĭ prăjit, țopîrlanca dorește ceva care e de nasu eĭ. V. cîrn, mălină, scroafă.

calin adj. m., pl. calini; f. calină, pl. caline

călină (fruct) s. f., g.-d. art. călinei; pl. căline

calin adj. m., pl. calini; f. calină, pl. caline

călină (fruct) s. f., g.-d. art. călinei; pl. căline

calin adj. m., pl. calini; f. sg. calină, pl. caline

călină s. f., g.-d. art. călinei; pl. căline