calculare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 452 / Pl: ~lări / E: calcula] 1 Rezolvare printr-un calcul (1). 2 Evaluare. 3 Planificare.

CALCULARE, calculări, s. f. Acțiunea de a calcula; socotire. Calcularea prețului mărfurilor. Calcularea suprafeței unui cerc.

CALCULARE, calculări, s. f. Acțiunea de a calcula; socotire.

CALCULARE s.f. Acțiunea de a calcula; calcul, calculație. [< calcula].

CALCULA, calculez, vb. I. Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. ♦ A elabora planuri, proiecte etc. – Din fr. calculer, lat. calculare.

calcula vt(a) [At: V. ROM., 1950, 50 / Pzi: ~lez / E: fr calculer, lat calculare] 1-3 A face un calcul (1-3). 4 A evalua. 5 A planifica.

CALCULA, calculez, vb. I. Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. ♦ A elabora planuri, proiecte etc. – Din fr. calculer, lat. calculare.

CALCULA, calculez, vb. I. Tranz. 1. A face un calcul, a socoti. A calculat costul materialului. ▭ Brigadierul calculează zilnic cantitatea și calitatea muncii efectuate de fiecare membru din brigadă. STAT. GOSP. AGR. 34. 2. A socoti (cu aproximație), a aprecia. A calculat din ochi greutatea bagajelor.

CALCULA, calculez, vb. I. Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. – Fr. calculer (lat. lit. calculare).

CALCULA vb. I. tr. A face un calcul, a socoti, a aprecia. ♦ A face planuri, combinații. [< fr. calculer, lat. calculare < calculus – pietricică cu care se făceau operațiile matematice].

CALCULA vb. tr. 1. a face un calcul (I, 1), a aprecia, a evalua. 2. a face planuri, combinații. (< fr. calculer, lat. calculare)

A CALCULA ~ez tranz. 1) A supune unui calcul; a determina prin calcul; a socoti. 2) (planuri, proiecte) A elabora din timp. /<lat. calculare, fr. calculer

calcula v. 1. a face calcul, a socoti; 2. fig. a reflecta la consecințele unui lucru.

*calculéz v. tr. (lat. cálculo, -áre). Fac calcul, socotesc. Fig. Combin, apreciez: a calcula evenimentele.

calculare s. f., g.-d. art. calculării; pl. calculări

calculare s. f., g.-d. art. calculării; pl. calculări

calculare s. f., g.-d. art. calculării; pl. calculări

calcula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calculez, 3 calculează; conj. prez. 1 sg. să calculez, 3 să calculeze

calcula (a ~) vb., ind. prez. 3 calculează

calcula vb., ind. prez. 1 sg. calculez, 3 sg. și pl. calculează

CALCULARE s. 1. calcul, socoteală, socotire, socotit, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ anilor calendaristici.) 2. determinare, fixare, măsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 3. v. evaluare.

CALCULARE s. 1. calcul, socoteală, socotire, socotit, (rar) calculație, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ anilor calendaristici.) 2. determinare, fixare, măsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 3. apreciere, calcul, estimare, estimație, evaluare, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.)

CALCULA vb. 1. (MAT.) a socoti, (înv. și pop.) a număra, (reg.) a răvășlui, (prin vestul Transilv.) a samali, (Transilv. și Maram.) a sămălui. (~ cât fac 2 ori 2.) 2. a determina, a fixa, a măsura, a stabili. (~ valoarea unor parametri.) 3. v. evalua. 4. a aprecia, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.)

CALCULA vb. 1. (MAT.) a socoti, (înv. și pop.) a număra, (reg.) a răvășlui, (prin vestul Transilv.) a samali, (Transilv. și Maram.) a sămălui. (~ cît fac 2 ori 2.) 2. a determina, a fixa, a măsura, a stabili. (~ valoarea unor parametri.) 3. a aprecia, a estima, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. si reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (~ valoarea unui obiect.) 4. a aprecia, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.)