2 intrări
39 de definiții
- explicative DEX (23)
- ortografice DOOM (8)
- etimologice (2)
- sinonime (6)
Explicative DEX
CĂI, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
CĂI, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂINA, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căini vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂINA, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căini vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂINI vb. IV v. căina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂINI vb. IV v. căina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂINI vb. IV v. căina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căi2 [At: CORES1, PS. 300 / Pzi: ~iesc / E: каютиѩсѧ] 1 vr A regreta. 2 vr A recunoaște că a greșit. 3 vt (Rar) A compătimi pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căi1 c [At: BIBICESCU, P. P. 461 / E: nct] (Reg) Căci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căiesc, ~ească a [At: ȘEZ. VIII, 112 / Pl: ~ești / E: cai (pil cal) + -esc] 1 Privitor la cal. 2 Specific calului. 3 Care aparține calului. 4 Care provine de la cal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căina [At: BELDIMAN, N. P. 98/14 / V: căira / Pzi: ~nez / E: vsl каюнъ participiul lui каяти] 1 vr A se plânge. 2 vt A compătimi pe cineva Si: (înv) căini.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căira v vz căina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂI (căesc) I. vb. refl. A-i părea rău de o faptă săvîrșită, a regreta: se căiră de prostia ce făcuseră ISP.; avea aerul unul vinovat care se căește VLAH.. II. vb. tr. ‼ A compătimi: unii o plîng, alții o căesc JIP. [vsl. kajati se].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂINA (-nez), ‼ CĂlNI (-nesc) I. vb. tr. 1 A compătimi: căina bieții boi, că nu fuseseră adăpați de o zi și jumătate D. -ZAMF. ¶ 2 A tîngui, a jeli, a boci: după ce ne-a căinat și ne-a plîns bunica după obiceiul ei CRG.. II. vb. refl. A se jeli, a se tîngui, a se boci: au început a se văiera și a se ~ strigînd în gura mare SB.; de ce-te căinești, băiețele, și te amărești? ISP. [vsl. part. kajanŭ < kajati se].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂI, căiesc, vb. IV. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «pentru» sau prin conj. «că», «pentru că») A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște o greșeală făcută. Unul spuse că se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, L. 367. Nu face una ca asta că te-i căi mai pe urmă. ALECSANDRI, T. 332. I-aș spune și nu-ndrăznesc, Aș tăcea și mă căiesc. HODOȘ, P. P. 31. 2. Tranz. (Rar) A compătimi, a plînge pe cineva; a căina. Iar pe drum cine trecea... Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂINA, căinez, vb. I. 1. Refl. A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, F. J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. 2. Tranz. A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. – Pronunțat: că-i-. – Variantă: căini (ISPIRESCU, L. 314) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂI, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Slav (v. sl. kajati sen).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂINA, căinez, vb. I. Refl. A se tîngui, a se văita, a se plînge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplînge. [Var.: căini vb. IV] – Slav (v. sl. kajanŭ, part. lui kajati sen).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂINI vb. IV. v. căina.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE CĂI mă ~iesc intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a regreta. /<sl. kajati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CĂINA ~ez tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CĂINA mă ~ez intranz. A-și împărtăși neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui. [Sil. că-i-] /<sl. kajanu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căì v. 1. a plânge pe cineva, a-i părea rău de ceva; 2. a se întrista cugetând la o greșală comisă, a simți o sinceră părere de rău. [Slav. KAĬATI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cáin, a căina, V. căĭnez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căésc, V. căĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) căĭésc (mă) v. refl. (vsl. kaĭati sen, a se căi. V. și pocăĭesc). Regret ceĭa ce am făcut eŭ: mă căĭesc de fapta mea, c’am făcut asta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căĭnéz v. tr. (d. caĭnic, a se căi. Cp. și cu ngr. kayménos, nenorocit). Mold. Compătimesc, jălesc. V. refl. Mă plîng, mă vaĭt. – Și căinez și cáin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
căi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă căiesc, 3 sg. se căiește, imperf. 1 sg. mă căiam; conj. prez. 1 sg. să mă căiesc, 3 să se căiască; imper. 2 sg. afirm. căiește-te; ger. căindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căina (a ~) (desp. că-i-) vb., ind. prez. 1 sg. căinez, 3 căinează; conj. prez. 1 sg. să căinez, 3 să căineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!căi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căiește, imperf. 3 sg. se căia; conj. prez. 3 să se căiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
căina (a ~) (că-i-) vb., ind. prez. 3 căinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căiesc, imperf. 3 sg. căia; conj. prez. 3 sg. și pl. căiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căina vb. (sil. că-i-), ind. prez. 1 sg. căinez, 3 sg. și pl. căinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căesc, căiască 3 conj., căiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
căinez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
căi (-ăesc, -it), vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remușcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitență” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina și pocăi. Der. căială, s. f. (regret, remușcare); căință, s. f. (părere de rău); necăință, s. f. (lipsă de căință).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căina (-nez, -at), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CĂI vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂI vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂINA vb. 1. v. văita. 2. v. compătimi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂI vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrînge, a jeli, a jelui, a se scîrbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. (BIS.) a se pocăi, (inv.) a se spăsi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căi vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂINA vb. 1. a se boci, a(se) jeli, a(se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a compătimi, a deplînge, a plînge, (livr.) a deplora, (înv. și pop.) a tîngui, (înv. și reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) a șăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (Îl ~ pentru tot ce a îndurat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
- silabație: că-i-na
| verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
căi, căiescverb
- 1. A-i părea cuiva rău, a recunoaște că a greșit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: regreta
- Unul spuse că se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, L. 367. DLRLC
- Nu face una ca asta că te-i căi mai pe urmă. ALECSANDRI, T. 332. DLRLC
- I-aș spune și nu-ndrăznesc, Aș tăcea și mă căiesc. HODOȘ, P. P. 31. DLRLC
-
- Iar pe drum cine trecea... Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549. DLRLC
-
-
etimologie:
- kajati sen DEX '98 DEX '09
căina, căinezverb
- 1. A se tângui, a se văita, a se plânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stînga. SADOVEANU, F. J. 505. DLRLC
- Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200. DLRLC
- Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
- 1.1. Compătimi, deplora, deplânge, jeli, jelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. DLRLC
- Sărace Vîlcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. DLRLC
- După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. DLRLC
-
-
etimologie:
- kajanŭ (participiul lui kajati sen). DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.