2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caimán1 sm [At: SADOVEANU, V. F. 191, ap. DA ms / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Bărbat în vârstă, care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, îi păzește, le curăță coliba și le face de mâncare.

caimán2 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr caiman] (Zlg; reg) Aligator (1) (Alligator mississippiensis).

CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitori sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.

CAIMÁN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.

CAIMÁN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.

CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.

CAIMÁN1, caimani, s. m. Aligator. – Pronunțat: cai-.

CAIMÁN2, caimani, s. m. (Regional) Bărbat în vîrstă înaintată care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, le păzește și curăță coliba și le face de mîncare. Lucrătorii erau la lucrul lor, la mînatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul. SADOVEANU, V. F. 150.

CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le face de mâncare, pentru a le păzi și a le curăța coliba etc. [Pr.: cai-]

CAIMÁN1, caimani, s. m. (Zool.) Aligator [Pr.: cai-] – Fr. caïman.

CAIMÁN s.m. Crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. [Pron. -ca-i-, pl. -ni. / < fr. caïman, cf. sp. caimán < cuv. caraib].

CAIMÁN s. m. crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. (< fr. caïman, sp. caiman)

CAIMÁN ~i m. Crocodil având lungimea de până la 6 m, cu botul lat și cu corpul acoperit cu plăci osoase, a cărui piele se folosește în marochinărie; aligator. [Sil. cai-man] /<fr. caïman

caiman m. reptil din America, asemenea crocodilului.

*caĭmán m. (sp. caiman, d. caraibu acaĭuman). Aligator, crocodil din America și din China.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caimán (cai-) s. m., pl. caimáni

caimán (crocodil, însoțitor al muncitorilor forestieri) s. m. (sil. cai-), pl. caimáni


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caimán, caimani, s.m. – (reg.) Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop, 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj, 2007). „Înainte, nu erau femei la pădure. Și lucrurile femeiești erau făcute de butinari. Când lipsea apă, se zicea Caiman apă!, sau Caiman lemne! Adică lipsesc apă, lemne etc. După o vreme, butinarii au ajuns la concluzia că mai de folos ar fi să nu scoată din muncă bărbat, ci să aducă o femeie care să le facă mâncare, să le facă curățenie, să le spele lenjeria de pat și să-i aștepte cu foc în sobă. Așa a apărut meseria de căimăniță”, povestește un butinar de pe Valea Vaserului (Portase, 2006: 117). ♦ (onom.) Caiman, Căiman, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. kaiman (Gh. Pop, 1971).

caimán, -i, s.m. – Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj 2007). – Din ucr. kaiman (Gh. Pop 1971).

Intrare: caiman (persoană)
  • silabație: cai-man
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiman
  • caimanul
  • caimanu‑
plural
  • caimani
  • caimanii
genitiv-dativ singular
  • caiman
  • caimanului
plural
  • caimani
  • caimanilor
vocativ singular
  • caimanule
  • caimane
plural
  • caimanilor
Intrare: caiman (zool.)
  • silabație: cai-man
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiman
  • caimanul
  • caimanu‑
plural
  • caimani
  • caimanii
genitiv-dativ singular
  • caiman
  • caimanului
plural
  • caimani
  • caimanilor
vocativ singular
  • caimanule
  • caimane
plural
  • caimanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caiman (persoană)

  • 1. regional Persoană care însoțește în pădure pe muncitori sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, a le păzi și curăța coliba etc.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Lucrătorii erau la lucrul lor, la mînatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul. SADOVEANU, V. F. 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

caiman (zool.)

  • 1. Specie de crocodil din America de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: aligator

etimologie: