2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAIMAN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitori sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.

CAIMAN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.

caiman1 sm [At: SADOVEANU, V. F. 191, ap. DA ms / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Bărbat în vârstă, care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, îi păzește, le curăță coliba și le face de mâncare.

caiman2 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr caiman] (Zlg; reg) Aligator (1) (Alligator mississippiensis).

CAIMAN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.

CAIMAN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.

CAIMAN1, caimani, s. m. Aligator. – Pronunțat: cai-.

CAIMAN2, caimani, s. m. (Regional) Bărbat în vîrstă înaintată care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, le păzește și curăță coliba și le face de mîncare. Lucrătorii erau la lucrul lor, la mînatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul. SADOVEANU, V. F. 150.

CAIMAN1, caimani, s. m. (Zool.) Aligator [Pr.: cai-] – Fr. caïman.

CAIMAN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le face de mîncare, pentru a le păzi și a le curăța coliba etc. [Pr.: cai-]

CAIMAN s.m. Crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. [Pron. -ca-i-, pl. -ni. / < fr. caïman, cf. sp. caimán < cuv. caraib].

CAIMAN s. m. crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. (< fr. caïman, sp. caiman)

CAIMAN ~i m. Crocodil având lungimea de până la 6 m, cu botul lat și cu corpul acoperit cu plăci osoase, a cărui piele se folosește în marochinărie; aligator. [Sil. cai-man] /<fr. caïman

caiman m. reptil din America, asemenea crocodilului.

*caĭmán m. (sp. caiman, d. caraibu acaĭuman). Aligator, crocodil din America și din China.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caiman (desp. cai-) s. m., pl. caimani

caiman (crocodil, însoțitor al muncitorilor forestieri) s. m. (sil. cai-), pl. caimani

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caiman, caimani, s.m. (reg.) Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier: „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj, 2007). ■ „Înainte, nu erau femei la pădure. Și lucrurile femeiești erau făcute de butinari. Când lipsea apă, se zicea Caiman apă!, sau Caiman lemne! Adică lipsesc apă, lemne etc. După o vreme, butinarii au ajuns la concluzia că mai de folos ar fi să nu scoată din muncă bărbat, ci să aducă o femeie care să le facă mâncare, să le facă curățenie, să le spele lenjeria de pat și să-i aștepte cu foc în sobă. Așa a apărut meseria de căimăniță”, povestește un butinar de pe Valea Vaserului (Portase, 2006: 117). ■ (onom.) Caiman, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec. (MDA); din ucr. kaiman (Gh. Pop, 1971).

caiman, caimani, s.m. – (reg.) Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop, 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj, 2007). „Înainte, nu erau femei la pădure. Și lucrurile femeiești erau făcute de butinari. Când lipsea apă, se zicea Caiman apă!, sau Caiman lemne! Adică lipsesc apă, lemne etc. După o vreme, butinarii au ajuns la concluzia că mai de folos ar fi să nu scoată din muncă bărbat, ci să aducă o femeie care să le facă mâncare, să le facă curățenie, să le spele lenjeria de pat și să-i aștepte cu foc în sobă. Așa a apărut meseria de căimăniță”, povestește un butinar de pe Valea Vaserului (Portase, 2006: 117). ♦ (onom.) Caiman, Căiman, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. kaiman (Gh. Pop, 1971).

caiman, -i, s.m. – Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj 2007). – Din ucr. kaiman (Gh. Pop 1971).

Intrare: caiman (persoană)
  • silabație: cai-man info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiman
  • caimanul
  • caimanu‑
plural
  • caimani
  • caimanii
genitiv-dativ singular
  • caiman
  • caimanului
plural
  • caimani
  • caimanilor
vocativ singular
  • caimanule
  • caimane
plural
  • caimanilor
Intrare: caiman (zool.)
  • silabație: cai-man info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiman
  • caimanul
  • caimanu‑
plural
  • caimani
  • caimanii
genitiv-dativ singular
  • caiman
  • caimanului
plural
  • caimani
  • caimanilor
vocativ singular
  • caimanule
  • caimane
plural
  • caimanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caiman, caimanisubstantiv masculin

  • 1. regional Persoană care însoțește în pădure pe muncitori sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, a le păzi și curăța coliba etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Lucrătorii erau la lucrul lor, la mînatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul. SADOVEANU, V. F. 150. DLRLC
etimologie:

caiman, caimanisubstantiv masculin

  • 1. Specie de crocodil din America de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: aligator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.