Definiția cu ID-ul 711229:
Regionalisme / arhaisme
caiman, -i, s.m. – Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj 2007). – Din ucr. kaiman (Gh. Pop 1971).
Exemple de pronunție a termenului „caiman” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1