CAIMAN², caimani, s. m. (Regional) Bărbat în vîrstă înaintată care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, le păzește și curăță coliba și le face de mîncare. Lucrătorii erau la lucrul lor, la mînatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul. SADOVEANU, V. F. 150.