2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătinel av [At: VARLAAM, C. 347/2 / V: ~telin, ~ten~, câtelin, câten~, câtilin, cât~, chiten~ / E: ml pop *cautelinus sau cautelenus] (Îvp) 1-2 Încet (și prevăzător) Si: (îvp) cătineluș (1-2), cătinelușel (1-2), cătineluț (1-2), cătingan (1-2), (pop) cătinică (1-2). 3 Mereu. 4 Tiptil. 5 (Pop; îlav) Nel-~ Încetul cu încetul. 6 (Înv; îlav) ~ pre ~ Încetinel.

CĂTINÉL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ◊ Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [Var.: câtinél adv.] – Lat. *cautelinus „cu precauție” (< cautela „prevedere”).

CĂTINÉL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ◊ Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [Var.: câtinél adv.] – Lat. *cautelinus „cu precauție” (< cautela „prevedere”).

CĂTINÉL adv. Încet și cu băgare de seamă, lin și cu luare-aminte, încetinel, încetișor, domol, lin; tiptil. Liniștea de toamnă e ca o apă, în care chiar dacă plescăi cu o piatră, se vălurește cătinel, din ce în ce mai cătinel, pînă se întinde la loc, molcomă și netedă. V. ROM. februarie 1952, 189. Vîntul bătea cătinel și pînzele cortului fîlfîiau. SADOVEANU, O. V 401. În vîrful degetelor, cătinel, țiindu-și răsuflul, au trecut prin un șir de odăi. NEGRUZZI, S.I 78. ◊ (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. Și astfel, nel-cătinel, ajunse acasă. ISPIRESCU, U. 59. – Variantă: cîtinél (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 97) adv.

CĂTINÉL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ◊ Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [Var.: câtinél adv.] – Lat. *cautelinus „cu precauție” (< cautela „prevedere”).

CĂTINÉL adv. pop. Încetișor și atent. /<lat. cautelinus

cătinel adv. 1. încet, domol: șoptia și îmbla cătinel CR.; 2. puțin: după ce mai trece o cătiniCă de vreme ISP. [Cf. cât].

cătinél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (din maĭ vechĭu cătelin, adică „cîte lin”, cîte puțin, din care supt infl. luĭ încetinel, puținel, -ntel, s’a făcut cătenel, apoĭ cătinel. V. cîte). Vechĭ. Azĭ nord. Puțin: cătinică vreme. Adv. Lin, încet: a porni cătinel. Puțin: stăĭ cătinel! – Și cătingan și chitinel (Trans.). Dim. cătineluș.

câtinél av vz cătinel

CÂTINÉL adv. v. cătinel.

CÂTINÉL adv. v. cătinel.

CÎTINÉL adv. v. cătinel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂTINÉL adv. v. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, tiptil, ușurel.

cătinel adv. v. AGALE. ALENE. BINIȘOR. DOMOL. ÎNCET. ÎNCETINEL. ÎNCETIȘOR. LIN. LINIȘTIT. TIPTIL. UȘUREL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cătinél adv. – Încet, lin, domol; cu grijă (ambele idei sînt simultane, cf. DAR). – Var. cîtinel, cătănel, cătelin, cîtelin. Lat. contĭnŭĕ „în mod continuu” sau contĭnuō de la contĭnēre „a răbda”. Rezultatul normal trebuia să fie *cătinu (pentru -con, cf. către), la care s-a adăugat suf. dim. -el, prin analogie cu (în)cetinel. În privința semantismului, contĭnŭĕ a însemnat probabil „fără izbituri, fără zgîlțîituri”, ca sp. aguanta, cînd se transportă un obiect greu. Metateza -nel › -lin a unor var. se explică prin contaminarea cu lin „suav”. Este puțin probabilă explicația lui Pușcariu, Dacor, III, 658 (cf. DAR și REW 1782a), care pleacă de la cautela pentru a presupune lat. *cautelῑnus sau *cautelēnus, care ar fi ajuns cu greu la rezultatul rom. Și mai puțin probabilă este explicația lui Spitzer, din lat. cattus „pisică” și cu un suf. -inel, care nu ne este cunoscut (Dacor., IV, 656-63 și BL, VI, 234). – Der. cîtineluș, adv. (încetișor); cîtinică, adj. f. (puțintică).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂTINEL, b. (16 B IV 208), < adv.

Intrare: cătinel
cătinel adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • cătinel
câtinel adverb
adverb (I8)
  • câtinel
Intrare: Cătinel
Cătinel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cătinel

cătinel câtinel

etimologie:

  • limba latină *cautelinus „cu precauție”.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX