20 de definiții pentru cătană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

căta sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 342/25 / V: cat~, cotu / Pl: ~ne / E: mg katona] 1 (Înv) Soldat în Austro-Ungaria. 2 (Pgn) Soldat. 3 (Îs) ~ bătrână Veteran. 4 (Îas) Soldat în al doilea (sau, mai ales, al treilea) an de serviciu. 5 (Îe) A fi ~ bătrână A fi greu de înșelat în urma experienței acumulate. 6 (Îe) A fi cat~ A fi beat turtă. 7 (Îlav) în (sau la) ~ne în armată. 8 (Lpl) Detașament (sau corp) de armată. 9 (Trs) Fiecare dintre cei doi frați de mireasă, care îi pun în car lada, hainele și alte obiecte de zestre și care însoțesc mireasa până la socrii mari. 10 (Bot; reg; lpl) Scânteiuțe (Aster nov-belgii). 11 (Bot; reg; lpl) Gladiolă (Gladiolus gandavensis).

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona.

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Regional) Soldat, ostaș. Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237. Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăiați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Magh. katona.

CĂTÁNĂ ~e f. reg. Persoană care își îndeplinește serviciul militar sau care face parte din armată; soldat; ostaș. /<ung. katona

CĂTANĂ s.f. (Ban., Trans.) Oștean, soldat. Ketanĕ. Miles. AC, 345. Încălecară toți boieri<i> și domni<i> cu cătanele. A 1776, 100v. Du-te cu cătane și ... îl sugrumă. OG, 337 ; cf. LEX. MARS., 228; OG, 378. ♦ (Mold., ȚR) Soldat (mercenar) din armata ungară sau austriacă. A: Racoți i-au dat o samă de nemți ai săi și cătane. M. COSTIN; cf. NECULCE. B: Pogoară cătanele nemțești la Rușava. R. POPESCU. Etimologie: magh. katona. Vezi și cătănie.

cătană m. 1. ostaș, în special soldat din armata austro-ungară: oamenii săriră crezând că e foc ori ne taie catanele CR.; 2. pl. Catane sau slujitori de scuteală, odinioară miliția țării (în număr de 18.000) ce era scutită de unele dări. [Ung. KATONA].

catánă și (Nec. 2, 407) cătánă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde și sîrb. kátana, rut. katúna). Rar. Azĭ fam. Soldat, ostaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căta (pop.) s. f., g.-d. art. cătanei; pl. cătane

cătánă s. f., g.-d. art. cătánei; pl. cătáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂTÁNĂ s. v. militar, ostaș, oștean, soldat.

căta s. v. MILITAR. OSTAȘ. OȘTEAN. SOLDAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

catánă (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. cătană. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Gáldi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan.Der. cătănesc, adj. (militar); cătănește, adv. (soldățește); cătăni, vb. (a se înrola; a merge la oaste); cătănie, s. f. (serviciu militar); cătănime, s. f. (trupă de soldați).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cătánă, cătane, (cătună, cotună), s.f. – (reg.; mil.) Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea, 1924, II: 159). (Trans.) ♦ (onom.) Cătană, Catana, Catană, nume de familie (60 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. katona „soldat” (Miklosich, cf. DER; Șăineanu, DLRM, MDA).

cătánă, -e, (cătună), s.f. – Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea 1924 II: p.159). – Din magh. katona.

Intrare: cătană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căta
  • cătana
plural
  • cătane
  • cătanele
genitiv-dativ singular
  • cătane
  • cătanei
plural
  • cătane
  • cătanelor
vocativ singular
  • căta
  • cătano
plural
  • cătanelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cata
  • catana
plural
  • catane
  • catanele
genitiv-dativ singular
  • catane
  • catanei
plural
  • catane
  • catanelor
vocativ singular
  • cata
  • catano
plural
  • catanelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căta, cătanesubstantiv feminin

  • 1. învechit Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. DEX '09
  • 2. prin generalizare popular Militar, ostaș, oștean, soldat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237. DLRLC
    • format_quote Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăcați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau la) cătane = în armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.