cărpănos, ~oasă [At: CIOCÂRLAN, LUC. V, 124 / Pl: ~oși, ~oase / E: nct] 1 a (D. lemn) Vânjos. 2-3 smf, a Avar. 4-5 smf, a (Om) rău. 6 a (Fig; d. animale) Care rămâne slab și cu părul zburlit, oricât de bine ar fi hrănit Si: (reg) zărăncit.

cărpănoșie sf [At: CREANGĂ, A. 82 / E: cărpănos + -ie] (Dep) 1 Zgârcenie. 2 Meschinărie.

❍CĂRPĂNOS adj. 1 Mold. Sgîrcit: moș Vasile era un ~ și un puiu de sgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara CRG. ¶ 2 Trans. Bucov. Rău la inimă: cei mai sfătoși și mai cărpănoși la inimă nu se ogoiară RET. ¶ 3 Trans. PȘC. Se zice despre animalul care, ori-cît ar fi nutrit, rămîne totuși slab.

❍CĂRPĂNOȘIE sf. Mold. Sgîrcenie: cu cărpănoșie și cu cruzime aduna ban lîngă ban SAD. [cărpănos].

CĂRPĂNOS, -OASĂ, cărpănoși, -oase, adj. Zgîrcit, avar. Moș Alisandru Panțîru primi totuși banii cu plăcere, ca un om strîngător și cărpănos ce se afla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/6. Și-i cuprinde ciuda pe viață, pe meșterul cărpănos, pe sărăcia lor. PAS, Z. I 35. ◊ (Substantivat) Și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

CĂRPĂNOȘIE s. f. Zgîrcenie. O dată venise lui Oșlobanu rîndul să cumpere lemne; și așa, cu toată cărpănoșia lui, iese cîne-cînește în median... și găsește un țăran... cu un car încărcat cu lodbe de fag. CREANGĂ, A. 82.

CĂRPĂNOS, -OASĂ, cărpănoși, -oase, adj., s. m. și f. Zgîrcit, avar.

CĂRPĂNOȘIE s. f. Zgîrcenie, avariție. – Din cărpănos + suf. -ie.

CĂRPĂNOS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival depr. Care este zgârcit; avar. /Orig. nec.

CĂRPĂNOȘIE f. depr. Fel de a fi al celui cărpănos; zgârcenie; avariție. [Art. cărpănoșia; G.-D. cărpănoșiei; Sil. -și-e] /cărpănos + suf. ~ie

cârpănos a. Mold. sgârcit: moș Vasile era un cărpănos CR. [Formațiune analogică din cârpă (cf. răpănos)].

cărpănós, -oásă adj. (d. carpăn, carpen, pin aluz. la fibrele luĭ, care opun rezistență la tăĭat, ca teĭos d. teĭ. Cp. cu ațos. Est. Fam. Avar pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ. Adv. A te purta cărpănos. V. calic, chirnog, cîrcĭob.

cărpănoșíe f. (d. cărpănos). Est. Fam. Avariție pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ.

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; adj. f., s. f. cărpănoasă, pl. cărpănoase corectat(ă)

cărpănoșie s. f., art. cărpănoșia, g.-d. cărpănoșii, art. cărpănoșiei

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; f. cărpănoasă, pl. cărpănoase

cărpănoșie s. f., art. cărpănoșia, g.-d. cărpănoșii, art. cărpănoșiei

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; f. sg. cărpănoasă, pl. cărpănoase

cărpănoșie s. f., art. cărpănoșia, g.-d. cărpănoșii, art. cărpănoșiei

cărpănos

cărpănos.

cărpănoșie s. f. (pop.) zgîrcenie, egoism.

CĂRPĂNOS s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

CĂRPĂNOȘIE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.

cărpănos s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

cărpănoșie s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.

Cărpănos ≠ darnic, galant, galantom, generos, prodig

Cărpănoșie ≠ galantomie

cărpănos, cărpănoasă, cărpănoși, cărpănoase, adj. (pop.) 1. vânjos (cu referire la lemn). 2. zgârcit, rău, egoist (cu referire la om).