2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.

căputa [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tez, (rar) căput / E: căpută] 1-2 vt A pune căpute (1-2) noi la o încălțăminte uzată Si: a încăpută. 3 vt A înlocui, total sau parțial, partea care acoperă laba piciorului unui ciorap uzat Si: a încăpută. 4-5 vtr (Fig) A (se) potrivi ca o căpută la încălțăminte. 6 vt A însăila (de mântuială) Si: (reg) a înciocola. 7 vr (D. un văduv; rar) A se recăsători cu o văduvă.

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu; loan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele. CREANGĂ, A. 107. Ciubota căputată Bună-ar fi, cînd n-ar fi spartă. ȘEZ. V 15. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care îmbracă laba piciorului. – Variantă: încăputá (DELAVRANCEA, H. T. 16) vb., I.

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [Var.: încăputá vb. I] – Din căpută.

A CĂPUTÁ ~éz tranz. (încălțăminte uzată) A înzestra cu căpute noi. /Din căpută

căputà V. a pune căpute la carâmbii unei cisme.

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.

căpútă sf [At: BIBLIA (1688), 159/1 / Pl: ~te / E: nct] 1 Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului Si: căputătură (2). 2 Parte de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. 3 (Reg) Ciorap gros, de lână, scurt numai până la gleznă, care se încalță peste ciorapul obișnuit și peste care se pun obiele.

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Partea încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. Trase de sub pat căputa unei ciubote. CAMILAR, N. II 303. Pantof de casă grosolan, făcut dintr-o cizmă sau gheată, căreia i se taie cît mai jos căputa. CARAGIALE, O. VII 187. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii, de la gleznă pînă la degete. (Într-un descîntec) cu mîna le-a luat Și le-a pus Cap La cap... Glezne La glezne, Căpută La căpută, Tălpi La tălpi. TEODORESCU, I. P. 385.

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.

CĂPÚTĂ ~e f. 1) Parte a piciorului de la gleznă până la degete. 2) Parte a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului. /Orig. nec.

căpută f. 1. partea piciorului dela încheetura gleznelor până la degete; 2. partea corespunzătoare a încălțămintelor. [Lit. partea (în)căpută a cismei în care intră încălțămintea].

căpútă f., pl. e (d. încăpută, a încăpea). Partea de la bot a încălțăminteĭ, numită și suĭuz.

căputéz v. tr. (d. căpută). Pun căpute la încălțăminte. – Și încăp-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căputá (a ~) vb., ind. prez. 3 căputeáză

căputá vb., ind. prez. 1 sg. căputéz, 3 sg. și pl. căputeáză

căpútă s. f., g.-d. art. căpútei; pl. căpúte

arată toate definițiile

Intrare: căputa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căputa
  • căputare
  • căputat
  • căputatu‑
  • căputând
  • căputându‑
singular plural
  • căputea
  • căputați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căputez
(să)
  • căputez
  • căputam
  • căputai
  • căputasem
a II-a (tu)
  • căputezi
(să)
  • căputezi
  • căputai
  • căputași
  • căputaseși
a III-a (el, ea)
  • căputea
(să)
  • căputeze
  • căputa
  • căpută
  • căputase
plural I (noi)
  • căputăm
(să)
  • căputăm
  • căputam
  • căputarăm
  • căputaserăm
  • căputasem
a II-a (voi)
  • căputați
(să)
  • căputați
  • căputați
  • căputarăți
  • căputaserăți
  • căputaseți
a III-a (ei, ele)
  • căputea
(să)
  • căputeze
  • căputau
  • căputa
  • căputaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăputa
  • ‑ncăputa
  • încăputare
  • ‑ncăputare
  • încăputat
  • ‑ncăputat
  • încăputatu‑
  • ‑ncăputatu‑
  • încăputând
  • ‑ncăputând
  • încăputându‑
  • ‑ncăputându‑
singular plural
  • încăputea
  • ‑ncăputea
  • încăputați
  • ‑ncăputați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăputez
  • ‑ncăputez
(să)
  • încăputez
  • ‑ncăputez
  • încăputam
  • ‑ncăputam
  • încăputai
  • ‑ncăputai
  • încăputasem
  • ‑ncăputasem
a II-a (tu)
  • încăputezi
  • ‑ncăputezi
(să)
  • încăputezi
  • ‑ncăputezi
  • încăputai
  • ‑ncăputai
  • încăputași
  • ‑ncăputași
  • încăputaseși
  • ‑ncăputaseși
a III-a (el, ea)
  • încăputea
  • ‑ncăputea
(să)
  • încăputeze
  • ‑ncăputeze
  • încăputa
  • ‑ncăputa
  • încăpută
  • ‑ncăpută
  • încăputase
  • ‑ncăputase
plural I (noi)
  • încăputăm
  • ‑ncăputăm
(să)
  • încăputăm
  • ‑ncăputăm
  • încăputam
  • ‑ncăputam
  • încăputarăm
  • ‑ncăputarăm
  • încăputaserăm
  • ‑ncăputaserăm
  • încăputasem
  • ‑ncăputasem
a II-a (voi)
  • încăputați
  • ‑ncăputați
(să)
  • încăputați
  • ‑ncăputați
  • încăputați
  • ‑ncăputați
  • încăputarăți
  • ‑ncăputarăți
  • încăputaserăți
  • ‑ncăputaserăți
  • încăputaseți
  • ‑ncăputaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăputea
  • ‑ncăputea
(să)
  • încăputeze
  • ‑ncăputeze
  • încăputau
  • ‑ncăputau
  • încăputa
  • ‑ncăputa
  • încăputaseră
  • ‑ncăputaseră
Intrare: căpută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpu
  • căputa
plural
  • căpute
  • căputele
genitiv-dativ singular
  • căpute
  • căputei
plural
  • căpute
  • căputelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căputa încăputa

  • 1. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăputa însura attach_file 2 exemple
    exemple
    • Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu; loan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele. CREANGĂ, A. 107.
      surse: DLRLC
    • Ciubota căputată Bună-ar fi, cînd n-ar fi spartă. ȘEZ. V 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăputa

etimologie:

  • căpută
    surse: DEX '09 DEX '98

căpută

  • 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căputătură soiuz attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trase de sub pat căputa unei ciubote. CAMILAR, N. II 303.
      surse: DLRLC
    • Pantof de casă grosolan, făcut dintr-o cizmă sau gheată, căreia i se taie cît mai jos căputa. CARAGIALE, O. VII 187.
      surse: DLRLC
  • 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • (Într-un descântec) Cu mîna le-a luat Și le-a pus Cap La cap... Glezne La glezne, Căpută La căpută, Tălpi La tălpi. TEODORESCU, P. P. 385.
      surse: DLRLC

etimologie: