9 definiții pentru căputătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPUTĂTURĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.
CĂPUTĂTURĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căputătură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: căputa + -ătură] (Înv) 1-2 Căputare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPUTĂTURĂ, căputături, s. f. (Învechit) Căpută (1). Leafă... avea... 30 de lei vechi pe lună și două rînduri de căputături pe an. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPUTĂTURĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Din căputa + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căputătúră f., pl. ĭ. Pele cu care se căputează (căpută). Modu de a căputa. – Și încăp-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căputătură (înv.) s. f., g.-d. art. căputăturii; pl. căputături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căputătură (înv.) s. f., g.-d. art. căputăturii; pl. căputături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căputătură s. f., g.-d. art. căputăturii; pl. căputături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căputătură, căputături, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căputătură, căputăturisubstantiv feminin
-
- Leafă... avea... 30 de lei vechi pe lună și două rînduri de căputături pe an. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Căputa + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09