căpută, căpute, s.f. 1. Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului: „Bate cizma pă căpută, / Nu căta că talpa-i ruptă” (Bilțiu, 1994: 270). 2. (în expr.) Căputa piciorului = gleznă. – Cuv. autohton, cf. alb. këputs(ë), (Russu, Philippide, NDU) din rad. i.-e. *kep-, *(s)kep- „a acoperi, a înveli, a ascunde” (Russu).