3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpătát1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: căpăta] 1 Căpătare (1). 2 Câștig. 3 Agonisire. 4 Obținere. 5-6 Căpătare (5-6). 7 (Pfm; îe) A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după ~ A umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. 8 (Pfm; îe) A trăi din ~ A trăi din pomana altora. 9 (Îla) De ~ Obținut de pomană. 10 (Trs; îs) Copil de ~ Copil din flori.

căpătat2, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: căpăta] 1 (D. lucruri dorite) Obținut. 2 Câștigat. 3 Agonisit. 4-5 Primit în dar (sau de pomană). 6 (D. boli, necazuri) Abătut asupra cuiva. 7 (Îs) Prunc ~ Copil găsit. 8 Cules de pe jos.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană; (rar) obiectele sau banii obținuți prin cerșit. Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpătatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311.Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLAHUȚĂ, la TDRG. Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III S9. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară sau să adune de la alții cele necesare traiului. V. cerși. Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92. Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9. A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții. – Formă gramaticală: (în expr.) căpătate.

CĂPĂTÁT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului.

căpăta vt [At: ANON. CAR. / V: înc~ / Pzi: capăt / E: ml capitare] 1 A obține un lucru (dorit). 2 A câștiga. 3 A agonisi. 4 A obține. 5-6 A primi în dar sau de pomană. 7 A avea parte de... 8 (C.i. stări sufletești, boli) A se îmbolnăvi de... 9 A culege (de pe jos).

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ◊ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitare.

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ◊ Loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală. 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... – Lat. pop. capitare.

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obține ceva (în urma unei solicitări sau a unei stăruințe). Am venit înaintea judecății să capăt dreptate. CREANGĂ, A. 147 ♦ A primi în dar. își băgă hainele cele frumoase ce le căpătă în dăsagi. ISPIRESCU. L. 308. 2. A cîștiga, a obține, a agonisi ceva (în urma unui efort sau a unei străduințe). Un copil orfan... a plecat prin lumea mare, cum pleacă omul necăjit să-și capete pînea de toate zilele. RETEGANUL, P. III 27. Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face; ba încă sini bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218. Dragoste, cum te-aș lua, Numai de te-aș căpăta. JARNÍK-BÎRSEANU,78. 3. A primi ceva (în urma unor împrejurări independente de efortul subiectului). De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta? EMINESCU, N. 76. Mi-am pus, zău, peană uscată, De la tine căpătată. JARNÍK-BÎRSEANU,116. ♦ A se alege cu ceva. Cînd capăt o notă proastă la domnul Gherman, mi-a zis el, apoi mă duc acolo și stau cu undița. SADOVEANU, N. F. 41. 4. (Cu privire la calități, stări etc.) A dobîndi. O largă dezvoltare a căpătat în anii democrației populare munca artistică de mase organizată de sindicate în rîndul muncitorilor și funcționarilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/3. Îi trebui mult pînă să-și capete iar gustul de vorbă. CAMILAR, TEM. 33. Înăuntrul acestor munți, în care Oltul ajunge un rîu lung de o sută de kilometri, valea lui capătă înfățișarea unui măreț șantier. BOGZA, C. O. 176.

CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. Tranz. 1. A obține, a primi. 2. A câștiga; a dobândi. – Lat. capitare.

A CĂPĂTÁ cápăt tranz. 1) A obține în urma unui efort; a dobândi; a contracta. 2) A primi în dar. /<lat. capitare

căpătà v. a dobândi, a primi din întâmplare. [Lit. a veni la capăt].

2) cápăt, a căpătá v. tr. (lat. cápito, -táre, d. cápere, captum, a apuca. – Capețĭ; să capețĭ, să capete. V. scapăt): Obțin, dobîndesc, primesc (maĭ ales de pomană): a căpăta un gologan. A o căpăta, a o păți, a da de dracu: astîmpără-te, c’aĭ s’o capețĭ! V. refl. Mă aleg cu, obțin, cîștig: m’am căpătat c’un franc, c’o bătaĭe, cu nasu rupt. – Barb. după germ. bekommen (Trans. Buc.) aicĭ se capătă vin, rom. corect: aicĭ se vinde, se oferă, se află, este vin. – La Cant. încápăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cápăt, 2 sg. cápeți, 3 cápătă, 1 pl. căpătắm; conj. prez. 3 să cápete

căpătá vb., ind. prez. 1 sg. cápăt, 2 sg. cápeți, 3 sg. și pl. cápătă, 1 pl. căpătăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cápete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPĂTÁ vb. 1. v. primi. 2. a avea, a câștiga, a dobândi, a încasa, a obține, a primi. (~ 5 000 de lei de la mine dacă...) 3. v. obține. 4. v. dobândi. 5. v. contracta.

CĂPĂTA vb. 1. a dobîndi, a obține, a primi, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 3. a obține, a primi, a scoate, a vedea. (Nu ~ un ban de la el.) 4. a cîștiga, a dobîndi, a obține. (A ~ faimă, experiență.) 5. a contracta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căpătá (cápăt, căpătát), vb.1. A obține, a căpăta. – 2. A primi de pomană. – 3. (Trans. de Vest). A culege, a recolta. Lat. *capĭtāre, de la cāput „capital” (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 241; REW 1635; Philippide, II, 635); cf. alb. kapëtoń, it. capitare „a ajunge” și der. romanici de la *accapĭtāre (prov. acaptar „a-și spori capitalul”, fr. achever „a termina”, v. sp. acabdar). Totuși, DAR are îndoieli în legătură cu această der., întemeindu-se pe faptul că acest cuvînt nu apare în texte vechi. Criteriul său nu pare decisiv. Pe de altă parte, cuvîntul este cu siguranță pop., și nu are nimic a face cu mag. kapni „a obține” (cf. rom. căpui), propus de DAR. După ipoteza abandonată a lui Crețu 309, ar fi reprezentant al lat. captāre. Cf. scăpăta.

arată toate definițiile

Intrare: căpătat (adj.)
căpătat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpătat
  • căpătatul
  • căpătatu‑
  • căpăta
  • căpătata
plural
  • căpătați
  • căpătații
  • căpătate
  • căpătatele
genitiv-dativ singular
  • căpătat
  • căpătatului
  • căpătate
  • căpătatei
plural
  • căpătați
  • căpătaților
  • căpătate
  • căpătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpătat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpătat
  • căpătatul
  • căpătatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • căpătat
  • căpătatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: căpăta
verb (VT61)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpăta
  • căpătare
  • căpătat
  • căpătatu‑
  • căpătând
  • căpătându‑
singular plural
  • capătă
  • căpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capăt
(să)
  • capăt
  • căpătam
  • căpătai
  • căpătasem
a II-a (tu)
  • capeți
(să)
  • capeți
  • căpătai
  • căpătași
  • căpătaseși
a III-a (el, ea)
  • capătă
(să)
  • capete
  • căpăta
  • căpătă
  • căpătase
plural I (noi)
  • căpătăm
(să)
  • căpătăm
  • căpătam
  • căpătarăm
  • căpătaserăm
  • căpătasem
a II-a (voi)
  • căpătați
(să)
  • căpătați
  • căpătați
  • căpătarăți
  • căpătaserăți
  • căpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • capătă
(să)
  • capete
  • căpătau
  • căpăta
  • căpătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpătat (s.n.)

  • 1. Faptul de a căpăta ceva de pomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar Obiectele sau banii obținuți prin cerșit.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpătatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III 89.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92.
        surse: DLRLC
      • Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții.
      surse: DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: căpătate.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi căpăta
    surse: DEX '09 DEX '98

căpăta

  • 1. A obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: obține primi (verb) 4 exemple
    exemple
    • Am venit înaintea judecății să capăt dreptate. CREANGĂ, A. 147.
      surse: DLRLC
    • Își băgă hainele cele frumoase ce le căpătă în dăsagi. ISPIRESCU. L. 308.
      surse: DLRLC
    • De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta? EMINESCU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Mi-am pus, zău, peană uscată, De la tine căpătată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 116.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se alege cu ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd capăt o notă proastă la domnul Gherman, mi-a zis el, apoi mă duc acolo și stau cu undița. SADOVEANU, N. F. 41.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A câștiga; a agonisi; a dobândi prin...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agonisi câștiga dobândi 6 exemple
    exemple
    • Un copil orfan... a plecat prin lumea mare, cum pleacă omul necăjit să-și capete pînea de toate zilele. RETEGANUL, P. III 27.
      surse: DLRLC
    • Aduce piatra la mine și i-o plătesc cît nu face; ba încă sînt bucuros că o pot căpăta. CREANGĂ, P. 218.
      surse: DLRLC
    • Dragoste, cum te-aș lua, Numai de te-aș căpăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 78.
      surse: DLRLC
    • O largă dezvoltare a căpătat în anii democrației populare munca artistică de mase organizată de sindicate în rîndul muncitorilor și funcționarilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 1/3.
      surse: DLRLC
    • Îi trebui mult pînă să-și capete iar gustul de vorbă. CAMILAR, TEM. 33.
      surse: DLRLC
    • Înăuntrul acestor munți, în care Oltul ajunge un rîu lung de o sută de kilometri, valea lui capătă înfățișarea unui măreț șantier. BOGZA, C. O. 176.
      surse: DLRLC

etimologie: