căpătat¹ sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: căpăta] 1 Căpătare (1). 2 Câștig. 3 Agonisire. 4 Obținere. 5-6 Căpătare (5-6). 7 (Pfm; îe) A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după ~ A umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. 8 (Pfm; îe) A trăi din ~ A trăi din pomana altora. 9 (Îla) De ~ Obținut de pomană. 10 (Trs; îs) Copil de ~ Copil din flori.