2 intrări
19 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
călămări vt [At: CHEST. II, 125/9 / Pzi: ~résc / E: nct] (Reg) A întregi o bârnă, adăugându-i o bucată sau umplându-i o scobitură.
CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămáră s. f.] – Din ngr. kalamári.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămáră s. f.] – Din ngr. kalamári.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călămară sf vz călimară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călămắr sf vz călimară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călimár sn vz călimară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călimară sf [At: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: ~lăm~ (pl: ~lămări), ~lemăr sn, (pl: ~lemaruri), ~lem~ (pl: ~lemări), ~ar (pl: ~ruri sn), (Trs) ~măr sn, (înv) ~riu sn, ~re / Pl: ~mări / E: ngr ϰαλαμάρις, bg калимар] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ține cerneala. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂMẮR s. n. v. călimară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLIMÁR s. n. v. călimară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Fig. Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151. – Variante: călămáră (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) s. f., călimár (MACEDONSKI, O. III 79), călămăr (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic în care se ține cerneala. [Var.: călămáră s. f.] – Ngr. kalamári.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLIMÁRĂ ~ări f. Vas mic (de sticlă, de porțelan etc.) pentru cerneală. [G.-D. călimării] /<ngr. kalamári
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călimări f. pl. vas mic (de sticlă, porțelan sau lemn) cu cerneală de scris [Gr. mod. CALAMÀRI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călimáră f., pl. ărĭ (ngr. kalamári, cutiuță cu condeĭe și călimară, d. vgr. kalamárion, care vine d. kálamos, trestie, condeĭ; bg. kalamar, kŭlimar, nsl. kalimar, rut. kalamar). Sud. Șipușor (sticluță) de ținut cerneală în buzunar saŭ pe masă. – În est calamară (pl. călămărĭ) și calamare (pl. călămărĭ), în Trans. călimar (pl. e).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
călimáră s. f., g.-d. art. călimắrii; pl. călimắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călimáră s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călimară, pl. călimări
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
călimară, -mări.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
călimáră (călimắri), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F51) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F51) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
călimară călămară călimar călămar călămăr
- 1. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601.surse: DLRLC
- figurat Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba neogreacă kalamárisurse: DEX '98 DEX '09