2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călămări vt [At: CHEST. II, 125/9 / Pzi: ~résc / E: nct] (Reg) A întregi o bârnă, adăugându-i o bucată sau umplându-i o scobitură.

călăma sf vz călimară

călămắr sf vz călimară

călimár sn vz călimară

călima sf [At: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: ~lăm~ (pl: ~lămări), ~lemăr sn, (pl: ~lemaruri), ~lem~ (pl: ~lemări), ~ar (pl: ~ruri sn), (Trs) ~măr sn, (înv) ~riu sn, ~re / Pl: ~mări / E: ngr ϰαλαμάρις, bg калимар] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ține cerneala. corectată

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămáră s. f.] – Din ngr. kalamári.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămáră s. f.] – Din ngr. kalamári.

CĂLĂMẮR s. n. v. călimară.

CĂLIMÁR s. n. v. călimară.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Fig. Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151. – Variante: călămáră (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) s. f., călimár (MACEDONSKI, O. III 79), călămăr (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176) s. n.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic în care se ține cerneala. [Var.: călămáră s. f.] – Ngr. kalamári.

CĂLIMÁRĂ ~ări f. Vas mic (de sticlă, de porțelan etc.) pentru cerneală. [G.-D. călimării] /<ngr. kalamári

călimări f. pl. vas mic (de sticlă, porțelan sau lemn) cu cerneală de scris [Gr. mod. CALAMÀRI].

călimáră f., pl. ărĭ (ngr. kalamári, cutiuță cu condeĭe și călimară, d. vgr. kalamárion, care vine d. kálamos, trestie, condeĭ; bg. kalamar, kŭlimar, nsl. kalimar, rut. kalamar). Sud. Șipușor (sticluță) de ținut cerneală în buzunar saŭ pe masă. – În est calamară (pl. călămărĭ) și calamare (pl. călămărĭ), în Trans. călimar (pl. e).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călimáră s. f., g.-d. art. călimắrii; pl. călimắri

călimáră s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călimáră (călimắri), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.

Intrare: călămări
călămări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: călimară
călimară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călima
  • călimara
plural
  • călimări
  • călimările
genitiv-dativ singular
  • călimări
  • călimării
plural
  • călimări
  • călimărilor
vocativ singular
plural
călămară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călăma
  • călămara
plural
  • călămări
  • călămările
genitiv-dativ singular
  • călămări
  • călămării
plural
  • călămări
  • călămărilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călimar
  • călimarul
plural
  • călimaruri
  • călimarurile
genitiv-dativ singular
  • călimar
  • călimarului
plural
  • călimaruri
  • călimarurilor
vocativ singular
plural
călămar2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămar
  • călămarul
plural
  • călămaruri
  • călămarurile
genitiv-dativ singular
  • călămar
  • călămarului
plural
  • călămaruri
  • călămarurilor
vocativ singular
plural
călămăr substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămăr
  • călămărul
plural
  • călămăruri
  • călămărurile
genitiv-dativ singular
  • călămăr
  • călămărului
plural
  • călămăruri
  • călămărurilor
vocativ singular
plural

călimară călămară călimar călămar călămăr

  • 1. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601.
      surse: DLRLC
    • figurat Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie: