CĂLIMARĂ, Mold. CĂLĂMARĂ (pl. -ări) sf. Vas mic (de sticlă de porțelan sau de metal) în care se pune cerneală de scris (🖼 757); în vremea veche, logofeții, grămăticii, etc. o purtau și la brîu (🖼 758): condicarul ... întingînd din vreme în vreme condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu I. -GH. [ngr. χαλαμάρι].