17 definiții pentru cățea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cățeá sf [At: URECHE, ap. LET. I, 97/24 / V: (reg) cațá, cáță, cățá, cắță / Pl: ~ele / E: ml catella] 1 (Îcr cu cățel) Pui de câine de sex feminin (mic). 2 (Îcr cu câine) Femela câinelui Si: gudă, haită. 3 (Îs) ~ de câine Cățea rea. 4-5 (Pex; dep) Femeie rea (sau depravată). 6 (Rar; îs) ~ de vreme Vreme rea. 7 (Arg; fig) Mitralieră. 8 (Îcs) De-a ~ua Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 (Îcs) La argea ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 10 (Pex; șîs hi! -ua) Dans țărănesc cu lăutari, asemănător cu brâul. 11 Melodie după care se execută acest dans. 12 Dansul și melodia considerate împreună. 13 Joc în care flăcăii se bat pe întuneric cu căciulile și cu curelele. 14 (Îe) A da pe cineva ~ua A bate pe cineva zdravăn, apucându-l de păr și învârtindu-l. 15 (Îlav) De-a ~aua Pe-o parte, (ca omul cu chef). 16 (La jocul cu arșice) Gioală pusă în mijloc. 17-18 (La jocul cu arșice; îs) Om (sau gaură) cu ~ Lovitură în care ichiul ori gioala au căzut și au rămas vertical, sprijinite într-un cap. 19 (Reg; pan) Trăgaci al puștii Si: cocoș. 20 (Îs) ~ de nouă uși (sau praguri) Femeie care umblă mult pe la casele altora. 21 Gură-spartă. 22 Gură rea. 23 (Reg) Pământ care n-a fost arat niciodată Si: țelină.

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella.

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella.

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela cîinelui. Am o cățea cu dinții, de oțel. CREANGĂ, P. 90. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. Mă iubii cu multă frică, Dar vecina, cățeaua, Mă pîrî către maica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. Biata Bălașa!... Săracă lipită, bolnavă că nu se mai poate tîrî, văduvă, cu copilul gol-pușcă, pe așa cățea de vreme nu știu, zău, de și-o mai înnoda zilele. DELAVRANCEA S. 183. 3. (Argotic) Mitralieră. Pădurea tăcu, tăcură cîte utia și mitralierele de peste fluviu... Avan... au mai lătrat cățelele... mai spuse el, în timp ce Ionici Grigore îl învelea cu mantaua. CAMILAR, N. I 278.

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitralieră. – Lat. catella.

CĂȚEÁ ~éle f. 1) Femela câinelui. 2) fig. Femeie rea; femeie desfrânată. [Art. cățeaua; G.-D. cățelei] /<lat. cattella

cățea f. 1. femeiușcă câinelui; 2. fig. rea: pe așa cățea de vreme; 3. fam. trânteală: îl dară cățeaua ISP.; 4. un fel de horă țărănească. [Lat. CATELLA].

cățeá f., pl. ele (lat. catĕlla). Femeĭa cîneluĭ. Fig. Fam. Raniță (V. cătușă). A da pe cineva cățeaŭa (adv.), a-l da de a dura, și (fig.) a-l bate răŭ. Ce cățea de vreme, de femeĭe, ce vreme, ce femeĭe rea! Țipă cățeaŭa (saŭ coteĭca) de ger, e foarte ger.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle, art. cățélele

cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂȚEÁ s. v. mitralieră.

CĂȚEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.

CĂȚEA s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cățeá (cățéle), s. f.1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. cățăuă, cățao. Lat. catella, cf. cățel.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cățea, cățele s. f. 1. (peior.) gură. 2. (peior.) femeie rea. 3. (mil.) mitralieră.

Intrare: cățea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățea
  • cățeaua
plural
  • cățele
  • cățelele
genitiv-dativ singular
  • cățele
  • cățelei
plural
  • cățele
  • cățelelor
vocativ singular
  • cățea
plural
  • cățelelor

cățea

  • 1. Femela câinelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gudă haită diminutive: cățelușă un exemplu
    exemple
    • Am o cățea cu dinții de oțel. CREANGĂ, P. 90.
      surse: DLRLC
  • 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă iubii cu multă frică, Dar vecina, cățeaua, Mă pîrî către maica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie rar Cățea de vreme = vreme rea, cumplită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Biata Bălașa!... Săracă lipită, bolnavă că nu se mai poate tîrî, văduvă, cu copilul gol-pușcă, pe așa cățea de vreme nu știu, zău, de și-o mai înnoda zilele. DELAVRANCEA S. 183.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pădurea tăcu, tăcură cîte una și mitralierele de peste fluviu... – Avan... au mai lătrat cățelele... mai spuse el, în timp ce Ionici Grigore îl învelea cu mantaua. CAMILAR, N. I 278.
      surse: DLRLC

etimologie: