3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârnit2, ~ă a [At: LIUBA – IANA, M. 102 / Pl: ~iți, ~e / E: cârni] 1 (D. copaci, crengi etc.) Retezat. 2 (Prin confuzie cu cârmit) Sucit2.

cârnit1 sn [At: I. IONESCU, M. 370 / E: cârni] 1 Retezare a vârfurilor unor crengi, plante etc. 2 Întors1. 3 Sucit1.

CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a (se) cârni.V. cârni.

CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a cârni.V. cârni.

cârni [At: ȘINCAI, HR. I, 280/3 / Pzi: ~nesc / E: cârn] 1 vir (Înv) A deveni cârn. 2 vi (Complinit prin „de nas”) A face pe cineva cârn (1). 3 vti (Îe) A-și ~ nasul sau a ~ din nas A strâmba din nas (de nemulțumire). 4 vt (Îe) Îți ~nește nasul din loc Miroase foarte urât. 5 vt A rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 6-7 vtr (Pop) A (se) îndrepta în altă direcție. 8-9 vtr (Pop) A (se) întoarce. 10 vt (Pop) A întoarce (un vehicul). 11-12 vtr (Pop) A (se) abate din drum. 13-14 vtr (Pop) A (se) mișca. 15 vi (Pop) A pomi. 16 vi (Fig) A reveni asupra celor spuse, hotărâte Si: a cârmi (6). 17 vi (Reg; prin confuzie cu a crâcni) A se codi să facă ceva. 18 vi (Reg; negativ; prin confuzie cu a crâcni) A nu sufla o vorbă.

CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție: a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.

CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.

CÎRNÍ, cîrnesc, vb. IV. 1. Tranz. (În expr.) Îți cîrnește nasul din loc = miroase urît. Se duse... la spițerie ți se aproviziona cu... un praf care... îți cîrnește nasul din loc. HOGAȘ, H. 73. A-și cîrni nasul sau (intranz.) A cîrni din nas = a manifesta o neplăcere, o nemulțumire, un dezgust etc.; a strîmba din nas. Mînecuță și-a cîrnit iar nasul. SADOVEANU, P. M. 12. Căpitanul Gogolea a oftat ș-a cîrnit din nas. SADOVEANU, F. J. 574. 2. Tranz. (Prin confuzie cu cîrmi) A abate, a duce, a conduce pe alt drum, a întoarce. Apucă iepele de dîrlog și cîrnește căruța și-o Urăște cum poate pînă în poiană. CREANGĂ, P. 129. Am cîrnit oiștea spre mal. ALECSANDRI, T. 15. ◊ Intranz. Cîrnii la stingă și scoborti în umbra adîncă a unei tinere lunci de arini. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ (Rar) A se îndrepta spre... Se sui pe o trăsură, cirnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. 3. Intranz. Fig. A căuta pretexte pentru a nu face ceva, a se codi. Părinții cam cîrnea dintru început și nu voia să facă moarte de om pentru dînsa. SBIERA, P. 140. Dac-o văzut că n-are încătro cîrni, a spus. ȘEZ. IV 200.

CÎRNÍT, cîrniluri, s. n. Tăiere a vîrfurilor lăstarilor tineri purtători de rod (la vița de vie și la bumbac) pentru a favoriza creșterea fructelor. V. ciupit. Lucrările de întreținere a culturilor de bumbac... în perioada de fructificare, ciupitul și cirnitul... SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. ♦ Ruperea inflorescenței de la planta de tutun, pentru a se obține o recoltă de frunze mai mare și mai bună.

A CÂRNÍ ~ésc 1. intranz. v. A CÂRMI.~ din nas a-și manifesta nemulțumirea (dezaprobarea, disprețul etc.) printr-o grimasă. 2. tranz. (viță de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operații de înlăturare a vârfurilor la lăstarii principali sau la ramurile laterale. /Din cârn

cârnì v. Mold. a cârmi: cârnește căruță CR.; 2. a strâmba din nas: soțul meu cam cârnia din nas AL. [Slav. KRENÕ].

cîrnésc v. tr. (din cîrmesc infl. de cîrn saŭ de vsl. krŭniti, a mutila). Est. Fam. Abat: putoarea mĭ-a cîrnit nasu din loc, n’am maĭ putut de putoare. O putoare de-țĭ cîrnește nasu, mare putoare. Loc. pop. Pute că-ĭ din bute. Dac’ar fi din poloboc, țĭ-ar cîrni nasu din loc (la tăbăcărie). V. intr. (și încîrnesc). Cîrmesc, apuc la o parte. A cîrni din nas, a strîmba din nas, a te arăta nemulțămit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârnít s. n., pl. cârníturi

cârnít s. n., pl. cârníturi

cârní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 să cârneáscă

cârní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRNÍT s. v. cârmire, cârmit, cotire, cotit, viraj, virare, virat.

CÂRNÍ vb. v. cârmi, coti, întoarce, vira.

cîrni vb. v. CÎRMI. COTI. ÎNTOARCE. VIRA.

cîrnit s. v. CÎRMIRE. CÎRMIT. COTIRE. COTIT. VIRAJ. VIRARE. VIRAT.

Intrare: cârnit (adj.)
cârnit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârnit
  • cârnitul
  • cârnitu‑
  • cârni
  • cârnita
plural
  • cârniți
  • cârniții
  • cârnite
  • cârnitele
genitiv-dativ singular
  • cârnit
  • cârnitului
  • cârnite
  • cârnitei
plural
  • cârniți
  • cârniților
  • cârnite
  • cârnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cârnit (s.n.)
cârnit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârnit
  • cârnitul
  • cârnitu‑
plural
  • cârnituri
  • cârniturile
genitiv-dativ singular
  • cârnit
  • cârnitului
plural
  • cârnituri
  • cârniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cârni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârni
  • cârnire
  • cârnit
  • cârnitu‑
  • cârnind
  • cârnindu‑
singular plural
  • cârnește
  • cârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârnesc
(să)
  • cârnesc
  • cârneam
  • cârnii
  • cârnisem
a II-a (tu)
  • cârnești
(să)
  • cârnești
  • cârneai
  • cârniși
  • cârniseși
a III-a (el, ea)
  • cârnește
(să)
  • cârnească
  • cârnea
  • cârni
  • cârnise
plural I (noi)
  • cârnim
(să)
  • cârnim
  • cârneam
  • cârnirăm
  • cârniserăm
  • cârnisem
a II-a (voi)
  • cârniți
(să)
  • cârniți
  • cârneați
  • cârnirăți
  • cârniserăți
  • cârniseți
a III-a (ei, ele)
  • cârnesc
(să)
  • cârnească
  • cârneau
  • cârni
  • cârniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârnit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) cârni.
    • 1.1. Tăiere a vârfurilor lăstarilor tineri purtători de rod (la vița-de-vie și la bumbac) pentru a favoriza creșterea fructelor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Lucrările de întreținere a culturilor de bumbac... în perioada de fructificare, ciupitul și cîrnitul... SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Ruperea inflorescenței de la planta de tutun, pentru a se obține o recoltă de frunze mai mare și mai bună.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cârni
    surse: DEX '09 DEX '98

cârni

  • 1. tranzitiv intranzitiv reflexiv popular A (se) îndrepta în altă direcție: a (se) întoarce.
    exemple
    • Apucă iepele de dîrlog și cîrnește căruța și-o tîrăște cum poate pînă în poiană. CREANGĂ, P. 129.
      surse: DLRLC
    • Am cîrnit oiștea spre mal. ALECSANDRI, T. 15.
      surse: DLRLC
    • Cîrnii la stînga și scoborîi în umbra adîncă a unei tinere lunci de arini. HOGAȘ, M. N. 58.
      surse: DLRLC
    • Se sui pe o trăsură, cîrnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se duse... la spițerie și se aprovizionă cu... un praf care... îți cîrnește nasul din loc. HOGAȘ, H. 73.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie tranzitiv A-și cârni nasul sau (intranzitiv) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mînecuță și-a cîrnit iar nasul. SADOVEANU, P. M. 12.
        surse: DLRLC
      • Căpitanul Gogolea a oftat ș-a cîrnit din nas. SADOVEANU, F. J. 574.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. intranzitiv figurat A căuta pretexte pentru a nu face ceva, a se codi.
      surse: DLRLC sinonime: codi 2 exemple
      exemple
      • Părinții cam cîrnea dintru început și nu voia să facă moarte de om pentru dînsa. SBIERA, P. 140.
        surse: DLRLC
      • Dac-o văzut că n-are încătro cîrni, a spus. ȘEZ. IV 200.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cârn
    surse: DEX '09 DEX '98