CÂRNIT, cârnituri, s. n. Faptul de a (se) cârni. – V. cârni.

cârnit², ~ă a [At: LIUBA – IANA, M. 102 / Pl: ~iți, ~e / E: cârni] 1 (D. copaci, crengi etc.) Retezat. 2 (Prin confuzie cu cârmit) Sucit².

cârnit¹ sn [At: I. IONESCU, M. 370 / E: cârni] 1 Retezare a vârfurilor unor crengi, plante etc. 2 Întors¹. 3 Sucit¹.

CÂRNIT, cârnituri, s. n. Faptul de a cârni. – V. cârni.

CÂRNI, cârnesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție: a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.

cârni [At: ȘINCAI, HR. I, 280/3 / Pzi: ~nesc / E: cârn] 1 vir (Înv) A deveni cârn. 2 vi (Complinit prin „de nas”) A face pe cineva cârn (1). 3 vti (Îe) A-și ~ nasul sau a ~ din nas A strâmba din nas (de nemulțumire). 4 vt (Îe) Îți ~nește nasul din loc Miroase foarte urât. 5 vt A rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 6-7 vtr (Pop) A (se) îndrepta în altă direcție. 8-9 vtr (Pop) A (se) întoarce. 10 vt (Pop) A întoarce (un vehicul). 11-12 vtr (Pop) A (se) abate din drum. 13-14 vtr (Pop) A (se) mișca. 15 vi (Pop) A pomi. 16 vi (Fig) A reveni asupra celor spuse, hotărâte Si: a cârmi (6). 17 vi (Reg; prin confuzie cu a crâcni) A se codi să facă ceva. 18 vi (Reg; negativ; prin confuzie cu a crâcni) A nu sufla o vorbă.

CÎRNI (-nesc) vb. tr. și intr. 1 Mold. Trans. A cîrmi, a abate pe altă cale, a coti: cîrnește căruța și o tîrăște cum poate pînă în poiană (CRG.) ¶ 2 A face cîrn, a tăia nasul ¶ 3 Olten. 🚜 A rupe vîrful lăstarilor de la vie ¶ 4 ~ din nas, a strîmba din nas, a face o mutră nemulțumită: soțul meu ... cam cîrnea din nas (ALECS.), și abs.: părinții cam cîrnea dintru început (SB.).

CÂRNI, cârnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.

CÎRNI, cîrnesc, vb. IV. 1. Tranz. (În expr.) Îți cîrnește nasul din loc = miroase urît. Se duse... la spițerie ți se aproviziona cu... un praf care... îți cîrnește nasul din loc. HOGAȘ, H. 73. A-și cîrni nasul sau (intranz.) A cîrni din nas = a manifesta o neplăcere, o nemulțumire, un dezgust etc.; a strîmba din nas. Mînecuță și-a cîrnit iar nasul. SADOVEANU, P. M. 12. Căpitanul Gogolea a oftat ș-a cîrnit din nas. SADOVEANU, F. J. 574. 2. Tranz. (Prin confuzie cu cîrmi) A abate, a duce, a conduce pe alt drum, a întoarce. Apucă iepele de dîrlog și cîrnește căruța și-o Urăște cum poate pînă în poiană. CREANGĂ, P. 129. Am cîrnit oiștea spre mal. ALECSANDRI, T. 15. ◊ Intranz. Cîrnii la stingă și scoborti în umbra adîncă a unei tinere lunci de arini. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ (Rar) A se îndrepta spre... Se sui pe o trăsură, cirnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. 3. Intranz. Fig. A căuta pretexte pentru a nu face ceva, a se codi. Părinții cam cîrnea dintru început și nu voia să facă moarte de om pentru dînsa. SBIERA, P. 140. Dac-o văzut că n-are încătro cîrni, a spus. ȘEZ. IV 200.

CÎRNIT, cîrniluri, s. n. Tăiere a vîrfurilor lăstarilor tineri purtători de rod (la vița de vie și la bumbac) pentru a favoriza creșterea fructelor. V. ciupit. Lucrările de întreținere a culturilor de bumbac... în perioada de fructificare, ciupitul și cirnitul... SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. ♦ Ruperea inflorescenței de la planta de tutun, pentru a se obține o recoltă de frunze mai mare și mai bună.

A CÂRNI ~esc 1. intranz. v. A CÂRMI. ◊ ~ din nas a-și manifesta nemulțumirea (dezaprobarea, disprețul etc.) printr-o grimasă. 2. tranz. (viță de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operații de înlăturare a vârfurilor la lăstarii principali sau la ramurile laterale. /Din cârn

cârnì v. Mold. a cârmi: cârnește căruță CR.; 2. a strâmba din nas: soțul meu cam cârnia din nas AL. [Slav. KRENÕ].

cîrnésc v. tr. (din cîrmesc infl. de cîrn saŭ de vsl. krŭniti, a mutila). Est. Fam. Abat: putoarea mĭ-a cîrnit nasu din loc, n’am maĭ putut de putoare. O putoare de-țĭ cîrnește nasu, mare putoare. Loc. pop. Pute că-ĭ din bute. Dac’ar fi din poloboc, țĭ-ar cîrni nasu din loc (la tăbăcărie). V. intr. (și încîrnesc). Cîrmesc, apuc la o parte. A cîrni din nas, a strîmba din nas, a te arăta nemulțămit.

cârnit s. n., pl. cârnituri

cârnit s. n., pl. cârnituri

cârnit s. n., pl. cârnituri

cârni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnesc, 3 sg. cârnește, imperf. 1 cârneam; conj. prez. 1 sg. să cârnesc, 3 să cârnească

cârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnesc, imperf. 3 sg. cârnea; conj. prez. 3 să cârnească

cârni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnesc, imperf. 3 sg. cârnea; conj. prez. 3 sg. și pl. cârnească

CÂRNIT s. v. cârmire, cârmit, cotire, cotit, viraj, virare, virat.

CÂRNI vb. v. cârmi, coti, întoarce, vira.

cîrni vb. v. CÎRMI. COTI. ÎNTOARCE. VIRA.

cîrnit s. v. CÎRMIRE. CÎRMIT. COTIRE. COTIT. VIRAJ. VIRARE. VIRAT.