3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârceí [At: LB / V: ~a, ~cia, ~ci / Pzi: ~césc / E: cârcel] 1-2 vtr A (se) înconvoia. 3-4 vtr A (se) contracta din cauza unui cârcel. 5 vt (Iuz) A lega în fiare. 6 vt (Fig; îf cârci) A șicana. 7 vt (Fig; îaf) A mustra.

CÂRCÉIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

CÂRCÉL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal filiform, cu rol de susținere a lăstarilor pe diferite suporturi. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. sb. krč.

cârceie sf [At: LB / V: ~cea, ~ceaie, ~cei, ~ceia, (reg) ~cea / Pl: ~ / E: nct] 1 (Îf ~cea, ~ceaie, cârceia) Cerc sau inel de fier. 2 Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). 3 Brățară cu care se fixează cuțitul coasei de coada acesteia. 4 (Trs) Inel de fier fixat de prăsele briceagului, de care acesta se leagă de șerpar. 5 Parte a joagărului care leagă ceafa de jos a jugului cu mâtca. 6 Nod în firele de țesut. 7 (Îf ~ei, ~cea) Amnarul de la războiul de țesut. 8 Element prin care se fixează cureaua biciului de coada acestuia. 9 Parte care leagă lumânarea fântânii de cumpănă.

cârcél sm [At: BIBLIA (1688), 38/1 / V: ~céi, cấrci / Pl: ~céi, (înv) ~céiuri / E: cf srb krč ] 1 (Med) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită, de obicei, de senzații dureroase. 2 (Med; iuz) Contracție spasmodică a stomacului Si: (pop) mătrice, zgârci. 3 (Îcs) De-a cărciul-babei Joc de copii, în care aceștia se dau de-a tumba Si: curcea-babei, crucea-babei. 4 (Fig) Ceartă. 5 (Bot) Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei Si: acățele, cir. 6 (Bot) Codița cu care este legat de curpen fructul pepenelui. 7 (Îf ~cei, cărci) Ciorchine mic de struguri. 8 (Îf ~cei, cârci) Ciorchine de struguri curățat de boabe Si: greș. 9 (Bot; lpl) Brusture (Arctium lappa). 10 (Bot) Gălbează (Cuscuta trifolii). 11 (Bot) Mic arbust erect din familia gnetacee, noduros, tortuos și foarte ramificat, cu foi dioice, reduse până la 2 mm, al cărui fruct este o bacă falsă, de culoare roșiatică și care crește pe terenuri lutoase sau stâncoase (Ephendra distachya). 12 (Trs) Floare brodată pe umerii iei Si: bănicel. 13 (Îf cârci) Arbore acoperit cu brumă, iama. 14 (Ent) Căpușă. 15 Copil sau tânăr isteț, energic, ștrengar.

CÂRCÉIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

CÂRCÉL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. scr. krč.

CÎRCÉIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn, uneori de fier, cu care se leagă tînjeala de proțap (cînd se înjugă patru boi). [Boii] tîrau între dînșii tînjelele cu cîrceie de fier, ce zăngăneau. HOGAȘ, DR. 284. În sfîrșit, facem noi ce facem și sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjală, mai un vatrar cu belciug... și pe după toacă și pornim pe la. case. CREANGĂ, A. 42.

CÎRCÉL, cîrcei, s. m. 1. Contracție bruscă și involuntară a mușchilor, însoțită de obicei de senzații dureroase. Era înotător bun, trecea Oltul de cinci ori dintr-o parte în alta. Se vede că i s-a pus un cîrcel [de s-a înecat]. BOGZA, O. 396. Zgîrcit de cîrceii de prin toate încheieturile, se ghemui sub plapomă, cu pumnii și cu genunchii la gură. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. Sîngele se oprise în mine și simțeam cîrcei în picioare. RUSSO, O. 52. Apucîndu-l cîrcei la stomac, crezu că i s-a apropiat ceasul morții. BĂLCESCU, O. II 63. 2. (Mai ales la pl.) Fire răsucite în spirală, care cresc pe tulpina unor plante și cu ajutorul cărora planta se agață de corpurile din jurul ei. Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 24-9. Am coborît de cealaltă parte, printre rîndurile de, viță uscată, de unde pe alocuri se prindeau... de rămășițele aracilor, cîrcei sălbătăciți. C. PETRECU, S. 13. ◊ (În comparații și metafore) [Holera] m-a frămîntat și m-a zgîrcit cîrcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete. CREANGĂ, A. 15. O veni ș-a mea drăguță... Cu cosița tot cîrcel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393.

CÂRCÉIE ~ f. Obiect de lemn sau de metal cu care se leagă tânjala de proțap, când se înjugă a doua pereche de boi. /Din cârcel

CÂRCÉL ~i m. 1) Contracție involuntară a mușchilor însoțită de o durere acută. 2) Organ vegetal al unor plante cu ajutorul căruia aceasta se prinde de obiectele din apropiere. /cf. sb. krț + suf. ~el

cârceiu n. 1. ramură cu frunze de agățat plante; 2. pl. mișcare convulzivă care face a se contracta membrele; 3. amnar la răsboiul de țesut. [Dintr’un primitiv cârciu = serb. KRČ, convulziune (v. cârci)].

cârcel n. 1. ciorchină fără boabe; 2. scorpionul cărților (Chelifer cancroides). ║ adv. convulziv: m’a frământat și m’a sgârcit cârcel CR. [V. cârceiu].

cîrcéĭe f., pl. (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa poate fi de lemn orĭ un lanț).

cîrcél m., pl. (d. cîrcĭ saŭ d. vsl. krŭčiti, a suci, grŭčiti sen, a se strînge, a se zgîrci. V. zgîrcesc). Mustață (filament) care ajută vițeĭ să se agațe. Strugure mic saŭ bucățică dintr’un strugure: dă-mĭ un cîrcel din strugurele tăŭ. Contractare convulsivă și dureroasă a mușchilor: scaldă-te, dar nu te duce la adînc, că te apucă cîrceiĭ (saŭ ți se pune cîrcelu) și nu maĭ poțĭ întinde picĭoarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gîndacĭ negricĭoșĭ lungĭ și subțirĭ care plutesc pe apa lină sprijinițĭ pe lungile lor picĭoare și cărora poporu le atribuĭe zgîrcirea picĭoarelor la ceĭ ce înoată. Gorj. Cîrceabă maĭ mică. Adv. cu păru cîrcel, cu păru încrețit (ca cîrceiĭ de viță). A se strînge cîrcel, a se zgîrci, a se răsuci. V. cĭorchin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârcéie (piesă de legătură) s. f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei/cârcéii; pl. cârcéie/cârcéi

cârcél (contracție, organ vegetal, căpușă) s. m., pl. cârcéi, art. cârcéii

cârcéie (piesă de legătură) s.f., art. cârcéia, g.-d. art. cârcéiei / cârcéii; pl. cârcéie / cârcéi

cârcél (med., bot., zool.) s. m., pl. cârcéi, art. cârcéii

arată toate definițiile

Intrare: cârcei
cârcei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cârceie
cârceie1 (pl. -eie) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârceie
  • cârceia
plural
  • cârceie
  • cârceiele
genitiv-dativ singular
  • cârceie
  • cârceiei
plural
  • cârceie
  • cârceielor
vocativ singular
plural
cârceie2 (pl. -ei) substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârceie
  • cârceia
plural
  • cârcei
  • cârceile
genitiv-dativ singular
  • cârcei
  • cârceii
plural
  • cârcei
  • cârceilor
vocativ singular
plural
Intrare: cârcel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcel
  • cârcelul
  • cârcelu‑
plural
  • cârcei
  • cârceii
genitiv-dativ singular
  • cârcel
  • cârcelului
plural
  • cârcei
  • cârceilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârceie

  • 1. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Boii] tîrau între dînșii tînjelele cu cîrceie de fier, ce zăngăneau. HOGAȘ, DR. 284.
      surse: DLRLC
    • În sfîrșit, facem noi ce facem și sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjală, mai un vatrar cu belciug... și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

cârcel Ephedra

  • 1. medicină Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Era înotător bun, trecea Oltul de cinci ori dintr-o parte în alta. Se vede că i s-a pus un cîrcel [de s-a înecat]. BOGZA, O. 396.
      surse: DLRLC
    • Zgîrcit de cîrceii de prin toate încheieturile, se ghemui sub plapomă, cu pumnii și cu genunchii la gură. VLAHUȚĂ, O. A. I 100.
      surse: DLRLC
    • Sîngele se oprise în mine și simțeam cîrcei în picioare. RUSSO, O. 52.
      surse: DLRLC
    • Apucîndu-l cîrcei la stomac, crezu că i s-a apropiat ceasul morții. BĂLCESCU, O. II 63.
      surse: DLRLC
  • 2. Organ vegetal filiform, cu rol de susținere a lăstarilor pe diferite suporturi.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249.
      surse: DLRLC
    • Am coborît de cealaltă parte, printre rîndurile de viță uscată, de unde pe alocuri se prindeau... de rămășițele aracilor, cîrcei sălbătăciți. C. PETRECU, S. 13.
      surse: DLRLC
    • în comparații / la comparativ metaforic O veni ș-a mea drăguță... Cu cosița tot cîrcel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 393.
      surse: DLRLC
    • în comparații / la comparativ metaforic [Holera] m-a frămîntat și m-a zgîrcit cîrcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete. CREANGĂ, A. 15.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: